Woody Allen
Am niste copii superbi. Slava Domnului ca m-a inselat nevasta-mea
Pana in noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de intuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si pe lumina…
Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea intotdeauna dupa cina…
Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am intrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii…
Intr-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gandeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a intrebat: Dar cine-i la telefon?
I-am spus dentistului meu ca mi s-au ingalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro…
Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mana pe servieta si i s-a rupt minerul. Acum ma tem sa mai merg la WC…
I-am spus psihiatrului meu ca sunt trist, intrucat pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nici nu m-am intalnit inca cu toata lumea…
Cand eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa in alta, dar eu i-am gasit de fiecare data…
Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am intalnit unul pe altul…
M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, in fiecare dimineata cand ma uit in oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma. Ce crezi ca am?
Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea – cert – stai impecabil!
 
La facerea lumii, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să prospere, a hotărât să dea câte două virtuţi fiecărei naţii.
Astfel, elveţienii sunt ordonaţi şi respectuoşi, nemţii – disciplinaţi şi raţionali, englezii – perseverenţi şi studioşi, japonezii – muncitori şi răbdători, ungurii – hotărâţi şi buni meseriaşi, francezii – culţi şi rafinaţi, spaniolii – veseli şi ospitalieri.
La români, i-a spus îngerului consilier că românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.
El a adăugat că, după ce a publicat hotărârea în Monitorul celest, îngerul a remarcat faptul că românii au trei virtuţi, spre deosebire de toţi ceilalţi, care au numai două şi l-a întrebat pe Dumnezeu dacă astfel nu ar depăşi celelalte naţii.
Aşa e, a spus Dumnezeu. Să revenim cu o Ordonanţă de Urgenţă, pentru că virtuţile nu se mai pot lua înapoi, în care spunem că nimeni nu va putea folosi mai mult de două în acelaşi timp.
Se explică astfel de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi – nu fac politică, cei cinstiţi şi care fac politică – nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi – nu sunt cinstiţi.
 
Salutări de la Abrud – de Csibi Barna- Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine.
Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei Treiasche duhul lui Iancu. L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…
Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, Iancule mare. Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka.
Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales.
Place la mine la Abrud.
Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei nu la fatza che se vede, la oase. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.
Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.
Draghe mama, in rest e bine.
M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. Apa, paie şi bataie.
Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.
Repede trece.
Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)
Avram Iancu prieten la mine e.
Pusilok, Csibi Barna.
 
Fila din jurnalul unui tocilar* Ora 5:30 – m-am trezit cam tarziu azi… la naiba! Mai sunt 6 ore jumate pana intru la scoala! nu mai am rabdare! Mai bine ma apuc de invatat.
Inca mai am ochii umflati de aseara, am invatat 6 lectii pe de rost dar parca nu le stiu indeajuns de bine…
* Ora 11:00 – plec spre scoala. Ajung in statie si invat ultima lectie
* Ora 11:10 – vine tramvaiul. E prea aglomerat si nu am unde sa invat! God hates me!
* Ora 11:30 – am ajuns la scoala cu 30 de minute mai devreme. Yuppy, mai am timp sa invat ultima lectie!!
* Ora 12:00: profa intra in clasa. O rog sa ma asculte; ea ma refuza, spune ca deja am 6 note de 10. God hates me again! Eu insist; profa ma da afara spunandu-mi sa-mi misc fundul afara de la ora ei
* Ora 12:15 – ies pe coridor; ma duc la toalete si imi invat pentru ora urmatoare
* Ora 13:00 – ma opresc putin din invatat si gandesc cu voce tare ca mi-as dori sa ma transfer la un liceu unde sa am mai multa concurenta, dar ma trezeste directorul dandu-mi un dos de palma peste fata si spunandu-mi ca sunt un virgin neputincios si sa trec naibii in clasa
* Ora 15:00 – am luat trei note de 10 azi! Invat de fericire.
* Ora 16:00 – plec acasa. Ajung in camera mea si o vad pe sor’mea invatand. OMG! Mi-a luat-o inainte! Ma apuc sa invat din greu ca sa o prind din urma.
* Ora 18:00 – sor’mea ma priveste cu dispret si imi spune ca sunt un tocilar penibil, si un redus mintal. Muahahahah: Stiam ca o sa cedeze!
* Ora 18:30 – mama ma cheama la masa. In timp ce mananc invat pentru a doua zi. Ea imi spune sa las naibii caietul ala ca oricum sunt un idiot.
Reflectez asupra cuvintelor ei si imi dau seama ca pierd prea mult timp la masa… in timpul asta as putea invata. Plec iar tata striga in urma mea ca sunt un virgin impotent si ca nu stie cu cine dracului seman.
* Ora 19:00 – Ma pun in fata calculatorului. Pana se deschide calculatorul invat. Intru pe mess… toti mi-au dat ignore…
* Ora 19:15 – e tarziu… ma pun sa dorm, dar ma macina gandul ca maine nu voi avea timp sa invat. Maine ma trezesc cu o ora mai devreme sa recuperez.
 
Merg cu autobuzul catre casa.
Autobuzul este plin. Nu vreau sa ma inghesui pana la aparatul de compostat, mai bine rog o doamna sa imi composteze biletul.
Dar cum sa ma adresez oare? Sa o tutuiesc sau sa ma adresez cu Dvs ?
La penultima statie nu a coborat, deci merge pana la capatul de linie.
Ma uit mai atent la ea, are o sticla de vin, adica sigur merge la un barbat.
Vinul nu este cel mai ieftin, deci barbatul arata bine.
In satul meu sunt doi barbati care arata bine: sotul meu si amantul meu.
La amantul meu sigur nu poate merge deoarece eu acolo ma duc acum.
Inseamna ca merge la sotul meu.
Sotul meu are doua amante: Claudia si Rodica.
Claudia e in delegatie.
Rodica, poti sa-mi compostezi si mie acest bilet, te rog ?
Rodica: De unde ne cunoastem?!
 
Bulă a împlinit 18 ani. Acum, maică-sa consideră adecvat să înceapă a-i vorbi despre sex și-l roagă pe tată(fiind bărbat) să vorbească primul cu el.
- Zi-i ce fel e la câini, la vaci, la cai… și la alte animale! îl sfătuiește aceasta.
Se duce Bulă senior la Bulişor şi începe:
- Bulă!
- Da, tată…
- Mai știi când am agățat cele două unguroaice la barul de alături?
- Da.
- Mai știi ce le-am făcut?
- Eh, cum aș putea să uit?!
- Ei bine, fiul meu, să știi că… așa se face și la câini, la vaci, la cai și la alte animale!
 
Prima victimă a conflictului israelo-palestinian: Armata Franţei s-a predat dejaEscaladarea iminentului conflict din Fâşia Gaza, între Israel şi Autoritatea Palestiniană, a produs primele victime. Astăzi dimineaţă, preşedintele Franţei, Francois Hollande, a semnat actul capitulare necondiţionată a republicii Franceze în faţa palestinienilor.



Panica a pornit de ieri seară când doi palestinieni au bătut cu piciorul în uşa ministerului apărării francez, iar unul dintre ei a aruncat cu o baghetă de pâine întărită exact în geamul ministrului.
Conflictul a escaladat rapid, palestinienii năvălind pe holurile clădirii părăsite cu rapididate de francezi, spărgând câteva vaze şi furând două copii după Monet. Documentul semmnat de Hollande prevede cedarea provinciilor Alsacia şi Lorena către autoritatea palestiniană. Totodată, pe steagul franţei va fi adăugat un falafel, în semn de respect faţă de comunitatea magrebiană din Paris. Un guvern de rezistenţă, sub conducerea lui Charles Aznavour, s-a constituit la Aix-en-Provence şi a cerut deja ajutorul Statelor Unite şi al Marii Britanii. Revenim cu amănunte.
 
În avion, pilotul către copilot: - Motorul din dreapta merge? - Merge, sosi răspunsul prompt. - Motorul din stânga merge? - Merge şi mai bine, tocmai ne depăşeşte!
 
Soţul se întoarce dintr-o călătorie, deschide uşa la dormitor şi îi vede
acolo pe unul dintre prietenii săi şi sotia sa fac dragoste. Soţul
scoate arma şi îşi împuşcă prietenul. Soţia se ridică obosită, graţios
se apropie de oglindă, ia rujul, se rujeaza şi cu un oftat uşor spune:
- Cu aşa o atitudine îţi vei pierde toţi prietenii!
 

Pagini vizitate recent: