La facerea lumii, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să prospere, a hotărât să dea câte două virtuţi fiecărei naţii.

Astfel, elveţienii sunt ordonaţi şi respectuoşi, nemţii – disciplinaţi şi raţionali, englezii – perseverenţi şi studioşi, japonezii – muncitori şi răbdători, ungurii – hotărâţi şi buni meseriaşi, francezii – culţi şi rafinaţi, spaniolii – veseli şi ospitalieri.
La români, i-a spus îngerului consilier că românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.

El a adăugat că, după ce a publicat hotărârea în Monitorul celest, îngerul a remarcat faptul că românii au trei virtuţi, spre deosebire de toţi ceilalţi, care au numai două şi l-a întrebat pe Dumnezeu dacă astfel nu ar depăşi celelalte naţii.
Aşa e, a spus Dumnezeu. Să revenim cu o Ordonanţă de Urgenţă, pentru că virtuţile nu se mai pot lua înapoi, în care spunem că nimeni nu va putea folosi mai mult de două în acelaşi timp.
Se explică astfel de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi – nu fac politică, cei cinstiţi şi care fac politică – nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi – nu sunt cinstiţi.