Pitagora, unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii şi unul dintre geniile lumii antice, a rămas în conştiinţa umanităţii mai ales prin teorema ce-i poartă numele.

Pătratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor, afirmă enunţul celebrei teoreme, studiată în ciclul gimnazial de orice elev din România.

Cu alte cuvinte, a² = b² + c² sau b² + c² = a², unde a este lungimea ipotenuzei (latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic), iar b şi c sunt lungimile catetelor triunghiului dreptunghic (laturile ce formează unghiul drept).

Teorema lui Pitagora a condus la apariţia numerelor iraţionale (numere care nu se pot reprezenta prin fracţii ordinare), iar problema practică ce a determinat apariţia numerelor iraţionale a fost exprimarea lungimii diagonalei unui pătrat în funcţie de lungimea laturii pătratului.

Adică, d² = 2l², unde d este lungimea diagonalei pătratului, iar l este lungimea laturii pătratului. Iar de aici se ajunge la rădăcina pătrată (radicalul) numărului 2.

O recentă descoperire arheologică – o tăbliţă babiloniană antică, ce poartă numele IM 67118 – foloseşte teorema lui Pitagora pentru a afla lungimea diagonalei unui dreptunghi. Tăbliţa datează din anul 1770 î.Hr., cu 1200 de ani înainte de naşterea lui Pitagora, anul naşterii marelui matematician antic fiind datat cu aproximaţie 570 î.Hr.

O altă tăbliţă din jurul anilor 1800–1600 î.Hr. are un pătrat cu triunghiuri echilaterale (cu laturile de lungimi egale) în interior. Traducerea marcajelor de la baza 60 – sistemul de numărare folosit de vechii babilonieni – a arătat că acești matematicieni antici cunoșteau teorema lui Pitagora (nu numită așa, desigur) precum și alte concepte matematice avansate.

Matematicianul Bruce Ratner scrie într-o lucrare pe această temă: „Concluzia este inevitabilă. Babilonienii cunoșteau relația dintre lungimea diagonalei unui pătrat și lungimea laturii pătratului, diagonala = latura x radical din 2. Aceasta înseamnă că erau familiarizați cu Teorema lui Pitagora – sau, cel puțin, cu cazul său special pentru diagonala unui pătrat, cu mai mult de o mie de ani înainte de marele înțelept după numele căruia a fost numită celebra teoremă.”

De ce numeşte teorema lui Piatgora? Nicio scriere originală a lui Pitagora nu a supraviețuit. Ceea ce știm despre el a fost transmis de alții, în special de pitagoreici – membri ai unei școli pe care a înființat-o într-o localitate din sudul Italiei de astăzi. Școala, numită Semicercul lui Pitagora, era secretă, iar cunoștințele învățate sau descoperite acolo erau transmise și adesea atribuite lui Pitagora însuși.

„Un motiv pentru raritatea surselor originale legate de Pitagora a fost că acestea erau transmise de la o generație la alta prin viu grai, din gură în gură, deoarece materialul de scris era limitat”, afirmă matematicianul Bruce Ratner Ratner. „Mai mult, din respect pentru învăţătorul lor, multe dintre descoperirile făcute de pitagoreeni au fost atribuite lui Pitagora însuși; acest lucru ar explica termenul Teorema lui Pitagora”.

Deși despre scrierile lui Pitagora se ştiu puţine lucruri, în şcoală teorema este asociată cu numele lui. Şi aşa va rămâne în următoarele câteva mii de ani, cel puțin.

Sursa informaţiilor: IFLSCIENCE.

Citeste si articolele: