Moda, atât în ​​trecut, cât și în prezent, este dictată de elite care vor să se diferențieze de cei mai săraci. În Europa secolelor 17-18 a apărut o modă interesantă: purtarea perucilor.

Articol extrem de scump, peruca a fost purtată atât de bărbați, cât și de femei. Moda a început cu Ludovic al XIV-lea al Franței, regele Soare, care în timpul guvernării sale a adoptat acest articol din necesitate: încă din adolescență capul lui dădea semne de chelire.

De atunci, purtarea perucilor a devenit un statut de prestigiu și diferențiere socială.

După căsătorie, fetele nobile aveau obiceiul de a purta perucile până în momentul morții. Unele ordonau ca, dacă mureau înaintea soților lor, să fie expuse în sicriu cu peruci. Pentru o imagine și mai pompoasă, obișnuiau să împrăștie făină sau talc peste peruci pentru a imita părul bătrânilor.

Cu toate acestea, au existat și alte motive pentru care utilizarea acestui articol a fost atât de răspândită: încă din secolul al XVI-lea, sifilisul se răspândea și făcea ravagii în Europa.

Cele mai obișnuite simptome erau căderea neregulată a părului și rănile deschise pe corp, care puteau duce la pierderea ochilor și a nasului, precum și la nebunie. Părul fals servea ca o ascunzătoare a primelor semne ale bolii, iar nobilul evita rușinea.

De asemenea, păduchii erau paraziți normali ai oamenilor din acele vremuri și era o rușine pentru un nobil să fie afectat de păduchi, iar soluția cea mai la îndemână era scurtarea părului.

Fabricate inițial din păr uman sau din păr de cal, cele mai ieftine versiuni ale perucilor erau din lână. Moda a durat până la Revoluția Franceză din 1789, când aristocrații au început să fie vânați și capetele lor cădeau sub ghilotină.

După aceea, obiectul a fost treptat abandonat: oamenii îi urau pe nobili și era periculos să afișezi un simbol al nobilimii.