În 1746, monarhia suedeză a emis un decret menit să descurajeze consumul de cafea și de ceai, motivat de „proasta folosire și de excesul” consumatorilor când venea vorba de aceste două băuturi.

Consumul de cafea a fost taxat puternic, iar cei care nu plăteau taxele erau pedepsiți cu amenzi și confiscarea ceștilor și a ibricelor.

Ulterior, cafeaua a fost interzisă cu desăvârșire, însă acest lucru nu i-a oprit pe suedezi să o consume. Cafeaua era populară, însă avea și adversari, dintre care cel mai înverșunat era regele Gustav al III-lea, care a urcat pe tron în 1771.

Monarhul credea că această băutură era o otravă și că oamenii trebuiau informați despre pericolele ei. Prin urmare, a propus un experiment, în cadrul căruia a folosit doi deținuți, gemeni identici, care urmau să fie executați.

Potrivit cărții „Ceaiuri, cacao și cafea”, Regele le-a comutat sentințele la închisoare pe viață, însă cu o condiție: pentru tot restul vieții, unul dintre prizonieri trebuia să bea trei cești de cafea pe zi, iar celălalt, trei cești de ceai pe zi.

Gustav s-a gândit că amândoi aveau să se îmbolnăvească (și, probabil, să moară) cu repeziciune, dovedind odată pentru totdeauna că efectele cafelei și ale ceaiului asupra sănătății sunt groaznice.

Din nefericire pentru el, regele nu a mai apucat să afle rezultatele experimentului. A fost împușcat în 1792, în timpul unui bal mascat, și a murit cu mult timp înaintea celor doi băutori de cafea și ceai.

Lucrurile au luat o întorsătură sinistră când și cei doi doctori care monitorizau experimentul au murit, iar gemenii au continuat să fie tratați cu băuturi energizante fără nicio supraveghere.

Bun, dar „cobaii”? Ei bine, băutorul de ceai a murit la vârsta de 83 de ani. Nu se cunoaște când a murit băutorul de cafea.