Era 16 martie 1978, ziua aleasă pentru inaugurarea celui de-al patrulea guvern al lui Giulio Andreotti, cu sprijinul Partidului Comunist Italian. La ora 9:00, patru membri ai Brigăzilor Roșii, o organizație teroristă de stânga, îmbrăcați în uniforme de piloți Alitalia, au creat o ambuscadă asupra coloanei președintelui creștin-democraților, Aldo Moro.

În timpul atacului, teroriștii i-au ucis pe toți cei cinci membri ai echipei de securitate și l-au răpit pe liderul politic, ducându-l la o ascunzătoare situată la marginea Romei. Vestea a șocat întreaga țară; italienii au ieșit pe străzi la manifestații.

Răpirea lui Aldo Moro, o operațiune executată la „milimetru”, ridică în continuare multe semne de întrebare. Cu toate că i-au ucis pe toți cei cinci membri ai echipei de protecție, Moro a scăpat nevătămat (deși la autopsie a fost observată o rană la nivelul fesei, care ar fi putut fi cauzată în timpul răpirii).

Atacul a fost efectuat cu o asemenea precizie, încât este surprinzător că a fost pus în scenă de tineri fără niciun fel de pregătire militară. Au fost și alte elemente care au ridicat suspiciuni. În primul rând, un agent al serviciilor secrete fusese văzut pe Via Fani, locul răpirii. Când a fost descoperit, agentul a susținut că se îndrepta spre locuința unui prieten.

În al doilea rând, toate liniile telefonice din zona răpirii au căzut inexplicabil la momentul atacului, primul apel la poliție fiind realizat abia la ora 9:05.

În timpul perioadei de captivitate, politicianului italian i s-a permis să comunice cu familia și cu oameni din cele mai înalte sfere politice. De fapt, pe 30 martie, răpitorii au permis publicarea unei scrisori pe care Aldo Moro i-a adresat-o lui Francesco Cossiga, pe atunci ministru de Interne.

În scrisorile pe care le-a trimis colegilor de partid, Moro a denunțat refuzul acestora de a negocia eliberarea sa, o poziție despre care susținea că era „influențată de alte persoane”. Doar Partidul Socialist a pledat în favoarea negocierii.

Pe 25 martie, gruparea teroristă a emis un comunicat de presă în care anunța că „se vor căuta responsabilitățile directe ale lui Aldo Moro, urmând a fi judecat pentru acestea, pe criterii de justiție proletară”.

În perioada în care s-a aflat în captivitate, Aldo Moro a fost ținut într-o cameră secretă camuflată în spatele unei librării cu un singur etaj de pe Via Montalcini, în Roma. A fost păzit de șeful grupului, Mario Moretti, și de Prospero Gallinari, Germano Maccari și Anna Laura Braghetti. Marți, 9 mai 1978, Franco Tritto, asistentul lui Aldo Moro, a primit un apel în care era informat că „veți găsi cadavrul onorabilului pe Via Caetani”.

Trupul plin de gloanțe al lui Moro a fost descoperit în aceeași zi, în jurul orei 14:00, în portbagajul unei mașini. Acest deznodământ deosebit de crud punea punct unei răpiri de aproape două luni, dar dădea naștere unui mister care, iată, se întinde până în zilele noastre.