La 4 iunie 1920, la Palatul Marele Trianon de lângă Paris, era semnat Tratatul de la Trianon, unul dintre documentele fundamentale ale arhitecturii Europei de după Primul Război Mondial. Prin acest act, comunitatea internațională a consfințit noile realități geopolitice din Europa Centrală și de Est, inclusiv recunoașterea unirii Transilvaniei cu România și stabilirea frontierei de vest a statului român întregit.

Acest moment istoric a fost rezultatul unui proces complex, desfășurat pe fondul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar și al afirmării principiului autodeterminării popoarelor, consacrat în epocă în discursul politic internațional. În acest context, românii din Transilvania și-au exprimat în mod explicit voința de unire cu România, voință materializată politic la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.

Tratatul de la Trianon nu a creat o realitate nouă din nimic, ci a venit să confirme juridic și diplomatic schimbările deja petrecute în urma evoluțiilor istorice din regiune. Astfel, actul semnat în 1920 a reprezentat consacrarea internațională a unei decizii politice și naționale deja afirmate anterior, într-un context european aflat în reorganizare profundă după război.

Pentru România și pentru românii din provinciile istorice unite, acest tratat a avut o semnificație majoră, întrucât a oferit recunoaștere internațională noilor frontiere și a consolidat statutul statului național unitar român. În plan simbolic, el este asociat cu împlinirea unui ideal național care a traversat secole de istorie și care a mobilizat generații succesive.

România Mare s-a constituit prin convergența voinței politice exprimate de populația românească din provinciile istorice și a contextului internațional favorabil reorganizării statale în Europa postbelică. Tratatul de la Trianon a reprezentat, din acest punct de vedere, un moment de validare juridică a noii configurații teritoriale.

Privit în perspectiva istorică a unui secol, evenimentul din 4 iunie 1920 rămâne un reper esențial în istoria modernă a României. El marchează consolidarea statului român întregit și integrarea sa într-un sistem internațional bazat pe tratate și recunoaștere reciprocă între state.