La sfârșitul anilor 1800, unii oameni încercau să ajungă la polii Pământului și să-i exploreze, dar drumul era greu și foarte îndepărtat. Nu știau ce îi așteaptă pe drum, dar în mod fundamental trebuia să traversezi Pământul pentru a ajunge acolo.

Polul Nord este mult mai aproape. S-ar părea că poți ajunge acolo, dar nimeni nu reușise pe atunci, și asta pentru că este un ocean înghețat, unde partea superioară este fragmentată în toate aceste banchize care se deplasează mereu. Trebuie să treci prin goluri pentru a ajunge la următoarea bucată de gheață, iar vântul ar putea să o împingă înapoi.

Nimeni nu a reușit să găsească o modalitate de a ajunge la Polul Nord, dar apoi a avut loc un naufragiu în partea rusă a Arcticii, iar trei ani mai târziu bucăți din el au ajuns pe țărmul din partea canadiană. De aici a pornit ideea că, poate, există un curent care traversează tot drumul prin Arctica, din partea rusă până în partea canadiană. Dar, în mod evident, este greu de văzut, deoarece este acoperit de bucăți de gheață în mișcare.

O fortăreață de lemn pe gheață

„Dacă există acest curent, atunci poate că modul de a ajunge la Polul Nord este să ne lăsam purtați, mai degrabă decât împotriva lui”, a explicat Fridtjof Nansen, un schior, aventurier și om de știință norvegian.

Împreună cu dezvoltatorul de nave scoțian Colin Archer, Nansen a construit o navă în care soluția la problema de a fi strivit de gheață a fost că nava nu ar rezista deloc la gheață, ci doar ar sări.

Fram este o navă destul de uimitoare, pe care o puteți vedea într-un mic muzeu din Oslo, Norvegia. Are o formă rotunjită, iar cârma poate fi trasă înăuntru, astfel încât să devină un bol complet. Este făcută în întregime din stejar masiv, care are o grosime de 1,4 metri în partea din față. Din interior, dacă te apropii de prova, nu sunt decât niște contraforturi încrucișate din bucăți enorme de lemn. Atunci îți dai seama brusc că acest lucru este o fortăreață din lemn, construită pe baza faptului că, atunci când gheața se strânge, se va ridica și se va așeza la suprafață, purtată de curent până la Polul Nord, scrie LiveScience.

Așa că, într-un fel sau altul, Nansen a găsit câțiva oameni care să meargă cu el și, cu provizii pentru cinci ani, s-au rostogolit până în partea rusă și au așteptat ca gheața să vină și să-i ducă la Polul Nord. Un an și jumătate mai târziu, s-au învârtit în cerc, au plutit în derivă și au mers puțin înapoi, înainte de a-și da seama că probabil vor rata Polul Nord.

Încă mai folosim și astăzi datele de pe Fram

Astfel, Fridtjof Nansen îl nominalizează pe unul dintre cercetători să meargă cu el și să parcurgă pe jos ultima bucată până la pol. Lăsându-i pe toți ceilalți pe navă. Au parcurs o parte din drum înainte de a-și da seama că nu vor reuși, deoarece gheața împingea în direcția opusă, astfel că, deși mergeau înainte, gheața îi ducea înapoi. Nu mergeau nicăieri.

Trebuiau să se întoarcă la civilizație, dar, în cele din urmă, ajung pe una dintre insulele din partea canadiană.

Ei rătăcesc pe insulă, înainte de a găsi în cele din urmă pe cineva care îi aduce înapoi în nordul Norvegiei. Aproape în același timp, Fram iese din gheață în altă parte, după ce s-a apropiat puțin mai mult de Polul Nord după ce au plecat, doar în derivă, și împreună se întâlnesc în nordul Norvegiei și ajung în jurul coastei până la Oslo, unde sunt primiți ca niște eroi.

Încă mai folosim și astăzi datele de pe Fram, deoarece au obținut măsurători ale gheții pe care nimeni altcineva nu le-a mai obținut în ultimii 100 de ani.