Legenda Meșterului Manole este una dintre cele mai puternice și dramatice povești din folclorul românesc, care vorbește despre puterea creației, dar și despre sacrificiul extrem pe care uneori îl cere aceasta.

Personajul principal, Meșterul Manole, este un arhitect și meșter foarte priceput, chemat împreună cu alți zidari de un domnitor pentru a ridica o mănăstire unică, menită să fie cea mai frumoasă din țară, la Mănăstirea Curtea de Argeș. De la început, construcția pare să fie una aproape imposibilă, dar meșterii își pun toată priceperea în ea.

Zi după zi, zidurile sunt ridicate cu trudă, însă în fiecare noapte se prăbușesc misterios, ca și cum o forță nevăzută ar distruge tot ce se clădește. Meșterii încearcă din nou și din nou, întărind fundațiile, schimbând tehnici, dar rezultatul este același. Încep să creadă că lucrarea este blestemată.

Într-un moment de disperare, Manole are o viziune în care i se dezvăluie soluția: pentru ca mănăstirea să reziste, trebuie făcut un sacrificiu uman, iar în zidurile construcției trebuie prinsă o ființă vie. Mai exact, prima persoană care va veni a doua zi la locul construcției trebuie zidită.

Dimineața următoare, destinul îl lovește pe Manole: prima care apare este Ana, soția lui, care venise să-i aducă mâncare, fără să știe ce o așteaptă. Deși este sfâșiat de durere, Manole se confruntă cu alegerea imposibilă dintre dragostea pentru soția sa și împlinirea destinului construcției. În cele din urmă, Ana este zidită în pereții mănăstirii, iar de atunci zidurile rămân în picioare.

Mănăstirea este în sfârșit terminată, dar bucuria nu durează. Domnitorul, temându-se că meșterii ar putea construi o lucrare și mai frumoasă, îi lasă pe acoperiș și le ia scările, condamnându-i să rămână acolo. Încercând să scape, Manole și ceilalți își fac aripi din șindrilă și încearcă să zboare, dar cad pe pământ și mor.

Se spune că acolo unde a căzut Manole a apărut un izvor, simbol al sacrificiului său și al durerii transformate în creație, numită de atunci „Fântâna lui Manole”. Legenda rămâne astfel o poveste despre destin, credință, artă și prețul pe care îl poate cere perfecțiunea.