Povestea „Reginei” nu a început sub semnul succesului, ci al fragilității. Născută în 1921 la București, Angelica a pus mâna pe paletă la vârsta de 8 ani, dintr-o întâmplare: se recupera după o formă severă de scarlatină. Ceea ce a început ca un exercițiu de gimnastică medicală s-a transformat rapid într-o pasiune devorantă. La 15 ani era deja campioană națională, demonstrând un joc cerebral, dublat de o viteză de reacție care îi lăsa adversarele fără replică.

Între 1950 și 1955, lumea tenisului de masă a avut un singur nume. De la Budapesta la Utrecht, trecând prin Viena, Bombay, București și Londra, Angelica Rozeanu a fost invincibilă. A fost prima sportivă din România care a adus țării un titlu mondial, deschizând drumul pentru generațiile de aur ce aveau să vină.

Din păcate, istoria nu a fost întotdeauna blândă cu marea campioană. Deși era un simbol național, originile sale evreiești și contextul politic al regimului comunist au dus la marginalizarea sa spre sfârșitul anilor '50. În 1960, forțată de presiunile politice, Angelica a luat calea exilului spre Israel.

Astăzi, Angelica Rozeanu face parte din ITTF Hall of Fame, iar numele ei este rostit cu respect în toate colțurile lumii unde se joacă tenis de masă. S-a stins în 2006, la Haifa, dar a rămas în memoria sportului ca femeia care a „îmblânzit” mingea de celuloid și a pus România pe harta mondială a excelenței.