O frază admirabilă. Viguroasă. Cu rezonanță aproape istorică. Genul de replică ce umple sala de ședință, ridică aplauze în plen și, scoasă din context, poate fi tipărită pe afiș electoral fără să schimbi nici măcar virgula. Probabil că deja se tipărește. În tiraj mare. Cu majuscule.

Problema — una mică, desigur, aproape jenantă să o menționezi într-un moment atât de solemn — e că România a fost administrată, în ultimii ani, chiar de cei care o salvează acum. Deficitul bugetar împins spre recorduri cu o consecvență demnă de un campionat, contractele semnate pe repede-înainte cu firme care descoperiseră că au sediul la același apartament cu alte firme câștigătoare, miliardele turnate în măsuri populare finanțate din împrumuturi pe care le va rambursa o generație ce nu știa pe atunci să scrie — toate acestea nu sunt opera șacalilor. Sunt realizările salvatorilor. Trecute la activ.

Șacalii, dacă e să fim corecți, nu doar că aveau acces la ușă — ei aveau și cheia, și ștampila, și codul de la seif.

Dar să nu fim nedrepți. Salvarea e salvare. Nu contează cine a creat situația din care se salvează. Nu contează bilanțul. Nu contează dacă pompierul vine cu aceeași mână cu care a ținut chibritul, dacă zâmbește familiar la adresa flăcărilor și dacă furtunul lui e branșat la aceeași conductă care a alimentat incendiul. Important e gestul. Important e momentul. Important e că microfonul merge, sala aplaudă și stenograma sună bine la știri.

Partidul Social Democrat va salva, încă o dată, țara. Cu solemnitate. Cu responsabilitate. Cu experiența bogată a cuiva care știe exact unde sunt toate robinetele și cum se reglează presiunea.

Iar dacă, după salvare, contractele publice reîncep să curgă spre destinații familiare, dacă licitațiile devin din nou exerciții de solitudine administrativă cu un singur ofertant entuziast, dacă devizele cresc cu o sănătate demnă de un buletin medical elogios — ei bine, acesta e prețul inevitabil al eroismului. Nimeni nu a spus că salvarea e gratuită. Dimpotrivă.

Șacalii, între timp, rămân la datorie: verifică facturile, cer chitanțe, întreabă de ce costă atât. Obraznici, până la capăt. Aproape antiromânești.