ADRIAN VEȘTEA, EROUL SACRIFICIULUI NAȚIONAL
România are, în sfârșit, un nou model de sacrificiu. În timp ce unii oameni își amână concediul pentru că nu au bani, iar alții pentru că nu le aprobă șeful cererea, Adrian Veștea și-a amânat planurile de vară pentru a salva țara.
Potrivit propriilor declarații, desemnarea sa l-a prins într-un moment extrem de delicat. Omul avea programul făcut: o vizită la Muntele Athos, unde urma să depună câteva acatiste strategice pentru promovarea bacalaureatului de către fiul său. Nu orice bacalaureat, ci unul de toamnă, pentru că sesiunea de vară părea deja prea optimistă.
Dar iată că destinul a intervenit. În loc să bată la porțile mănăstirilor, Veștea trebuie acum să bată la porțile Palatului Victoria. Grea alegere! Între salvarea copilului de corigență și salvarea României de la colaps, omul a ales țara. Sau cel puțin așa reiese din comunicatul de presă.
Surse apropiate situației spun că există totuși un plan de rezervă. Dacă agenda de prim-ministru îi va permite, băiatul ar putea fi trimis la Buzău pentru câteva lecții intensive cu profesorul emerit al examenelor imposibile, Marcel Ciolacu. Acesta este recunoscut pentru performanța de a transforma orice discuție despre bacalaureat într-o adevărată aventură intelectuală.
Românii trebuie să înțeleagă amploarea sacrificiului. În timp ce cetățeanul de rând își duce copilul la meditații la matematică sau română, un viitor prim-ministru trebuie să jongleze între ședințe de guvern, acatiste și pregătirea pentru bacalaureat. Este practic un program de tip multitasking administrativ-spiritual.
Totuși, o întrebare continuă să-i macine pe cei cu memoria mai lungă de un ciclu electoral. Dacă acum vreo 11 ani Adrian Veștea întâmpina dificultăți în a citi fluent câteva fraze scrise pe o foaie aflată chiar în fața sa, poate că prima meditație ar trebui organizată în familie. Eventual un program comun: tata citește textul, fiul rezolvă subiectele, iar România speră că măcar unul dintre ei promovează sesiunea.
Până atunci, să apreciem eroismul. Nu oricine renunță la un pelerinaj și la câteva acatiste pentru a prelua frâiele țării. Asta da dovadă de patriotism. Sau de ghinion. Depinde din ce parte privești situația.