Legenda biblică spune că Babel era un oraș unde locuiau oameni care vorbeau aceeași limbă. Ei au decis să înalțe un turn care să ajungă până la cer. Constructorii își propuseseră glorificarea numelor lor, nu să aducă slavă lui Dumnezeu. Creatorul, văzând că oamenii păcătuiesc împotriva lui, le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat pe toată suprafața pământului.

Conform datelor istorice, orașul Babel, capitala Babiloniei antice, situată pe malurile Eufratului, era cunoscut datorită templului Esagila, a cărui denumire se traduce prin „cel ce ajunge până la nori”. Templul a fost construit de către unul dintre primii regi babilonieni, Hammurabi.

Pieter Bruegel, un cunoscut pictor flamand, a pictat tabloul „Turnul Babel” după călătoria la Roma. Turnul din tablou are trăsături comune cu Coloseumul din Roma prin anumite detalii tipice arhitecturii romane: coloane, arcade duble, etaje orizontale. Aici se văd și cele șapte nivele deja construite, al optulea fiind în construcție. Zigguratul Babel apare înconjurat de schele, scări, macarale utilizate în epoca respectivă. La temelia lui se află orașul și portul.

Este interesantă părerea lui Bruegel: el spune că eșecul proiectului arhitectural nu a fost condiționat de barierele lingvistice, apărute subit, ci de greșelile comise în timpul construcției. La prima vedere, edificiul enorm părea destul de durabil, însă, la o examinare minuțioasă se putea observa că etajele nu erau drepte, nivelele inferioare ori nu erau finalizate, ori se distrugeau, iar întreaga clădire era înclinată spre oraș.

Istoricii au demonstrat că Turnul Babel a existat cu adevărat. El a fost construit în mileniul al II-lea î.Hr. Ulterior, el a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. Ultima reconstrucție datează din secolele VII-VI î.Hr. Dacă ar fi comparat cu edificiile actuale, turnul ar avea înălțimea unei clădiri cu 30 de etaje. După toate probabilitățile, baza turnului era pătrată, fiecare latură având lungimea de aproximativ 91 de metri. Herodot a apreciat înălțimea turnului la 92 de metri. Monumentul impresiona prin dimensiunile sale nemaivăzute, dar și prin volumul de muncă uriaș necesar ridicării acestuia; o inscripție menționează faptul că „tot norodul din multe țări” a lucrat acolo.

Turnul se înfățișa ca un edificiu cu 8 nivele, acoperit la exterior cu cărămidă arsă. Fiecare etaj era colorat în mod diferit, iar în vârful construcției se afla un sanctuar, împodobit cu coarne de aur, simbolizând belșugul. Se considera că zeul Marduc, protectorul orașului, locuia acolo. În interiorul sanctuarului se aflau o masă și un pat, aurite, iar pe scările turnului se oficiau procesiuni religioase.

Templele din Mesopotamia antică se deosebeau de cele egiptene, care erau construite în întregime din piatră și nu aveau camere interioare, decât odăi mortuare.

După înfrângerea lui Darius (331 î.Hr.), Alexandru cel Mare, apreciind posibilitățile economice și strategice ale Babilonului, fiind impresionat de frumusețea monumentelor acestui oraș, a intenționat să refacă turnul, oferindu-i zeului Marduc un templu demn de măreția sa. Moartea regelui macedonean a pus capăt încercărilor de restaurare ale Turnului Babel. Mai târziu, nimeni nu a mai îndrăznit să-și asume realizarea unei lucrări cu proporții atât de mari.