Sabia Vikinga Ulfberht a fost faurita dintr-un metal atât de pur încât arheologii nu pot gasi o explicatie viabila. Se presupune ca o asemenea tehnologie de prelucrare a metalului nu a fost inventata decât dupa mai bine de 800 de ani, în timpul Revolutiei Industriale.

Aproximativ 170 de sabii Ulfberths au fost gasite, toate datând între anii 800 si 1000 d.Hr. Documentarul celor de la National Geographic intitulat “Secretele sabiilor Vikinge” din 2012, a analizat aceasta compozitie metalurgica misterioasa a sabiei.

În procesul de faurire, minereul trebuia încalzit la 1650 de grade Celsius pentru a se transforma în lichid, permitând astfel fierarului sa scape de impuritati. În compozitia metalului se mai adauga si carbon, ceea ce transforma metalul casant într-unul mai puternic. Tehnologia medievala nu permitea ca fierul sa fie încalzit la o temperatura asa de înalta, astfel încât zgura trebuia îndepartata prin baterea fierului, o metoda mult mai ineficienta.

Totusi, sabia Ulfberht nu are zgura aproape deloc si are un continut de carbon de trei ori mai mare decât celelalte metale care se gaseau la vremea respectiva. Metalul din care a fost creata aceasta este numit ”otel de creuzet”. Exemple asemanatoare în acea epoca sunt celebrele sabii din Damasc.

Ulfberht cu doua taisuri

Se presupune ca în timpul revolutiei industriale s-au inventat primele cuptoare capabile sa încalzeasca fierul la asemenea temperaturi.

Fierarul autohton Richar Furrer din Wisconsin a discutat despre dificultatile ce ar fi aparut în procesul de faurire al acestor sabii, in documentarul mai sus amintit. Furrer este descris în documentarul celor de la National Geographic ca fiind unul din putinii oameni de pe planeta ce are capacitatile necesare de a reproduce sabia Ulfberht.

“Daca ar fi s-o faci corect, este cel mai complicat lucru ce se poate face”, a spus Furrer, adaugând apoi ca fierarul care face o sabie Ulfberht ar avea puteri magice.

“Sa fii în stare sa faci o sabie din pamânt este un lucru destul de greu”, a spus acesta, “dar sa faci o sabie care se poate îndoi fara sa se rupa, care sa ramâna ascutita si sa cântareasca atât de putin ar fi fost considerat pe vremuri ceva supranatural”.

Furrer a lucrat cateva zile, fara intrerupere, pentru a reproduce o sabie similara folosindu-se de tehnologie medievala, desi a folosit tehnicile putin diferit. Cea mai mica greseala putea transforma sabia într-o bucata simpla de metal. La final si-a declarat succesul cu mai multa usurare, decat cu bucurie. 

Teoriile propun ca aceasta tehnica de faurire a sabiilor ar fi ajuns la vikingi din Orientul Mijlociu. Ruta comerciala de pe Volga creata intre asezamintele vikinge si Orientul Mijlociu s-a deschis cam în aceeasi perioada când primele Ulfberhts au început sa apara, si s-a inchis când acestea nu au mai fost de gasit.

Sa fie aceasta teorie plauzibila? Sau putem considera ca maestrii fierari din tecut au primit într-adevar suportul “zeilor” pentru a dobândi aceasta cunoastere superioara asupra prelucrarii metalului?

Adevarul este acolo si va iesi cu siguranta la iveala.