„Iată că eu, robul acestui neam necăjit și urgisit de vrăjmașii cei nevăzuți ai Bruxellesului, mă rog cu dinadinsul pentru dezlegarea României de sub jugul dobânzilor, al vaccinurilor și al rețelelor 5G, care otrăvesc sufletul și slăbesc osul. Când mă voi întoarce dintre aceste sfinte locuri, voi aduce cu mine lumina cea veche, bobul de grâu neprocessat și gazul din pământul nostru sfânt, pe care dușmanii l-au ascuns cu bună știință. Făgăduiesc că pensiile vor fi plătite în aur curat, că autostrada spirituală va uni Moldova cu Ardealul fără fonduri europene, și că fiecare familie de român va primi o vacă, un pogon de pământ și semnal bun la Tiktok. Acestea le zic eu, slugă smerită și ales al providenței, cu mâna pe inimă și cu ochii la cer, de unde vine toată îndreptarea."

Pentru susținătorii care îl consideră deja ales — unii președinte, alții ceva mai sus pe ierarhie — imaginile de pe Muntele Athos nu demonstrează nimic nou. Ele confirmă confortabil o convingere preexistentă: omul e aproape de Dumnezeu. Că instanța supremă are o altă perspectivă urmează să se clarifice pe 12 mai, într-un cadru mai puțin fotogenic.