A fost primul submarin din istorie care a reușit să scufunde cu succes o navă inamică. Realizat din fier, lung de aproximativ 12 metri, submarinul Hunley a fost o navă confederată cu un echipaj de opt persoane.

Dar, în ciuda ambițiilor celor care l-au manevrat, era prea periculos și instabil pentru a fi folosit în luptă.

Într-o „carieră” de doar opt luni, în timpul Războiului Civil American, între iulie 1863 și februarie 1864, submarinul s-a scufundat de trei ori, omorând aproape 30 de oameni, inclusiv pe inventatorul său (submarinul a fost recuperat de două ori).

Ultima sa scufundare, la scurt timp după ce a trimis o torpilă în corpul navei de război unioniste USS Housatonic, a născut multe semne de întrebare în rândul istoricilor. Cine sau ce l-a scufundat Hunley pentru totdeauna?

La peste 130 de ani de la evenimente, submarinul a fost găsit pe fundul mării, în 1995. Cinci ani mai târziu, a fost adus la suprafață.

Înăuntru, rămășițele celor opt membri ai echipajului se aflau, în mod straniu, la posturile lor, în jurul unei manivele uriașe care se întindea pe mijlocul submarinului.

Descoperirea a generat o serie de teorii cu privire la motivul pentru care s-a scufundat și pentru care echipajul nu a încercat să scape.

Apoi, cercetătorii au mai găsit o piesă din puzzle: un mecanism de siguranță ascuns în chilă ar fi trebuit să ajute echipajul să scape din navă, dar nu a fost activat niciodată.

Acest lucru sugerează că este posibil ca oamenii să fi fost luați prin surprindere la momentul scufundării definitive a navei.

Arheologul Michael Scafuri a lucrat la submarin timp de 18 ani. După ce a îndepărtat straturile de rugină, nămol și cochilii de pe submarin, echipa sa a descoperit că toate pârghiile de urgență erau blocate în poziție.

„Este o dovadă în plus că nu a fost panică la bord”, declara Scafuri pentru Associated Press în 2018.

Pârghiile ar fi eliberat 1.000 de kilograme de așa-numitele „blocuri de chilă”, aducând submarinul la suprafață și permițând echipajului să înoate spre mal.

Descoperirea sugerează două variante: este posibil ca echipajul să nu-și fi dat seama că era în pericol sau să nu fi anticipat nevoia de a ieși rapid la suprafață.

Hunley era mic și înghesuit, echipajul nu putea nici măcar să stea în picioare, dar marinarii nu au făcut nicio încercare de a se îndepărta de locul în care se aflau.

De aceea, cercetătorii au propus că trebuie ca echipajul să fi fost ucis instantaneu, probabil de suflul exploziei torpilei cu scântei a submarinului.

Potrivit acestora, unda de presiune de la explozie a fost transmisă în submarin și a fost suficient de mare încât să ucidă echipajul.

În studiul lor din 2017, cercetătorii au realizat un model la scară a submarinului, apoi l-au aruncat în aer într-un lac. Măsurând forțele degajate astfel, au avut în sfârșit date care să susțină o suspiciune pe care o aveau de mult timp.

Cu toate acestea, studiile nu au fost finalizate. Pentru moment, oamenii de știință se concentrează pe restaurare, îndepărtând în continuare coroziunea și materia subacvatică acumulată mai bine de un secol.

Fiecare pas le spune mai multe despre ambarcațiune și despre echipajul acesteia, de la cum arătau fețele oamenilor, până la obiectele de aur găsite în buzunare lor.

Cel mai important aspect este că oamenii de știință încep, în sfârșit, să înțeleagă cum funcționa această piesă de tehnologie militară complet analogică.