Ce este Codexul Dresda

„Cum de au fost capabili să le prezică? Pentru că nu poate exista o eclipsă de soare decât în ​​timpul unei luni noi și nu poate exista o eclipsă de lună decât dacă este o lună plină”, a explicat el.

„Pe această bază, se poate face un anumit grad de predicție, ținând cont de discrepanțe care necesită ajustări, așa cum este demonstrat în Codexul Dresda”, a continuat Montero García.

Datând din secolele al XI-lea sau al XII-lea, acest manuscris antic mayaș conține o serie de tabele astronomice care au fost folosite pentru a urmări mișcarea obiectelor cerești.

Citește și: Descoperire istorică în apele Mexicului. Se confirmă tot ce știa omenirea despre mayași, cei care au prezis sfârșitul lumii

Unul dintre semnele care denotă o eclipsă poate fi găsit la pagina 54 a Codexului Dresda și constă dintr-o boltă cerească, Soare, două oase de femur și câmpuri alb-negru care seamănă cu aripi de fluture.

Cât de precise erau predicțiile de eclipse

În limba mayașă, astfel de evenimente erau denumite Pa’al K’in, însemnând „Soarele spart”, în timp ce aztecii, care erau vorbitori de nahua, foloseau termenul Tonatiuh qualo, adică „Soarele este mâncat”.

Astăzi, știm că Soarele nu este nici devorat, nici avariat în timpul unei eclipse, ci că este pur și simplu ascuns atunci când Luna Nouă traversează planul orbitei Pământului. Acest lucru are loc de obicei la fiecare 177 de zile – o perioadă cunoscută sub numele de sezon de eclipsă.

Citește și: VIDEO Cum sunau limbile antice vorbite, de fapt. Inteligența artificială a readus la viață ”glasul” civilizațiilor dispărute, cum vorbeau vikingii sau faraonii

În Codexul Dresda există tabele și almanahuri împărțite în intervale de 177 și 148 de zile, care sunt asociate cu eclipsele de soare și de lună. Precizia acestor citiri ajută la înțelegerea competenței astronomice a mayașilor, care au ajuns să înțeleagă natura ciclică a anumitor evenimente la un nivel de detaliu uimitor.