În contextul mai larg al enigmei OZN se remarcă un alt mister încă neelucidat: de ce există atât de multe semnalări în care sunt descrise nave ciudate, de formă triunghiulară, închise la culoare, silențioase și de mărimea unui teren de fotbal sau mai mari?

Ce sunt acestea, mai exact? Și de ce atât de multe dintre ele plutesc sau se deplasează încet și metodic, fără a lăsat pe cer dâre vizibile?

În anii de după ce Forțele Aeriene ale SUA au inventat termenul „obiect zburător neidentificat” (în 1952), rapoartele se refereau adesea la OZN-uri numindu-le în mod generic „farfurii zburătoare”.

Dar martorii de atunci, și de atunci încoace, au descris o gamă uriașă de forme: farfurii (sau două farfurii lipite una peste alta), ouă, pălării, trabucuri, bumeranguri, becuri, chiar și bomboane Tic Tac.

Printre cele mai des raportate au fost cele în formă de V, în formă de vârf de săgeată sau triunghiulare. David Marler, cercetător OZN și autor al cărții „OZN-uri triunghiulare: O estimare a situației”, spune că a analizat peste 17.000 de dosare de caz care implică nave triunghiulare neidentificate, numite uneori „triunghiuri negre”.

Indiferent dacă aceste apariții reprezintă nave avansate de spionaj ale SUA – așa cum speculează unii – sau obiecte cu origine necunoscută, scopul lor rămâne un mister.

Având în vedere că mereu sunt observate plutind pur și simplu, spune Marler, acestea ar putea fi angajate în „activități de supraveghere, scanare sau analizare a topografiei.”

„Au existat multe cazuri în care aceste vehicule au fost observate deasupra bazelor operate de Comandamentul Strategic Aerian”, spune Chris Mellon, fost adjunct al secretarului adjunct al apărării pentru informații în timpul administrațiilor Clinton și George W. Bush, a cărui carieră s-a concentrat pe amenințările neconvenționale la adresa securității americane.

Un fenomen internațional

În anii ’50, ’60 și ’70, semnalări despre OZN-uri triunghiulare au început să apară în toate colțurile Statelor Unite și nu numai. În anii ’60, în plină febră a OZN-urilor din timpul Războiului Rece, au fost raportate triunghiuri zburătoare misterioase deasupra statelor Connecticut, Georgia, Pennsylvania și Texas, precum și deasupra Londrei, Madridului și Cehoslovaciei.

În 1969, doi piloți ai Gărzii Naționale au urmărit un „obiect de formă triunghiulară, cu anvergura de 15 metri” timp de 20 de minute deasupra San Juan, Puerto Rico, până când au rămas fără combustibil și au fost nevoiți să se întoarcă la bază.

Multe dintre aceste incidente aveau să fie atribuite de oficiali condițiilor atmosferice, baloanelor meteorologice sau altor surse cotidiene, dar unele au rămas inexplicabile.

Între 1983 și 1986, o serie notabilă de apariții în masă a avut loc în Hudson Valley, în New York, la aproximativ 80 de kilometri nord de New York City.

Unul dintre martori, Kevin Soravilla, un locotenent pensionat din cadrul Departamentului de Poliție din Yorktown, a descris „o navă uriașă și tăcută”, de 100 de metri de la un capăt de aripă la altul, care plutea la joasă înălțime, care s-a înclinat și a făcut un viraj de 45 de grade înainte de a pleca brusc în viteză.

Soravilla a declarat că a sunat la baza Stewart Air Force Base din Newburgh, în apropiere, pentru a stabili dacă unul dintre avioanele sale de transport C-5 – pe atunci cel mai mare și mai greu avion din lume – fusese ridicat de la sol în acea noapte; niciunul nu zburase.

Mai târziu, în același an, un OZN triunghiular uriaș care plutea deasupra unei străzi din New York a provocat un uriaș carambol în trafic, deoarece zeci de automobiliști s-au oprit pentru a se uita la obiectul de pe cer. Incidente similare au continuat în regiune timp de câțiva ani.

„A depășit limitele aviației convenționale”

Mulți martori descriu ceea ce ei percep ca fiind abilitățile extraordinare ale navelor.

Într-o seară, la sfârșitul lunii noiembrie 1989, doi ofițeri de poliție aflați în patrulare în Eupen, Belgia, nu departe de granița cu Germania, au observat un obiect triunghiular ciudat deasupra lor.

În zilele care au urmat, sute de belgieni au raportat OZN-uri similare, descrise în presă ca fiind „un obiect triunghiular cu o lumină centrală roșie strălucitoare” sau ca o „platformă zburătoare” cu trei proiectoare uriașe.

În martie 1990, forțele aeriene belgiene au trimis două avioane de vânătoare F-16 pentru a vedea mai îndeaproape un triunghi care fusese reperat pe radar.

Computerele lor de bord au înregistrat manevrabilitatea remarcabilă a obiectului și capacitatea sa de a accelera de la 1.000 de kilometri pe oră la 1.800 de kilometri pe oră în câteva secunde.

„Ceea ce au înregistrat computerele a depășit limitele aviației convenționale”, le-a declarat atunci reporterilor un colonel al forțelor aeriene belgiene.

În martie 1997, Phoenix, Arizona, a devenit un punct fierbinte al OZN-urilor, când aproximativ 30.000 de locuitori au văzut ceva ciudat pe cer.

Unele rapoarte au spus că obiectul misterios avea forma unui V, dar mulți l-au descris ca fiind triunghiular.

„Era în formă de triunghi și avea trei lumini. Se mișca foarte încet”, declara atunci un băiat de 11 ani. Un fost pilot de avion a descris obiectul ca fiind „de mărimea a 25 de avioane de linie… și nu a făcut niciun zgomot”.

Alții l-au descris ca fiind de mărimea a trei terenuri de fotbal.

În anul 2000, polițiștii din localitățile vecine au fost chemați să investigheze semnalarea unui camionagiu cu privire la o navă masivă în formă de vârf de săgeată care plutea la joasă înălțime pe cer, înaltă de două etaje și lungă cât un teren de fotbal.

Înregistrările dispeceratului dezvăluie șocul și uimirea exprimate de diferitele echipe de aplicare a legii, care erau toate în contact radio între ele.

Centrul SUA de raportare a OZN-urilor, care cataloghează peste 8.100 de apariții de OZN-uri în formă de triunghi de la începutul anilor 1960, enumeră peste 200 în prima jumătate a anului 2020.

Știrile din spatele triunghiurilor negre

Multe dintre aceste observații au fost investigate în mod repetat de către cercetătorii fenomenului OZN. Triunghiurile belgiene au fost explicate ca fiind stele, planete, baloane sau dirijabile, inclusiv ca episoade de halucinație în masă.

Luminile de deasupra orașului Phoenix au fost considerate ca fiind rachete de semnalizare lansate în timpul unui exercițiu al Gărzii Naționale Aeriene, deși această teorie este respinsă de multă lume.

Unii spun că aparițiile din New York au fost o farsă comisă de piloți locali care au zburat în formație.

O explicație ridică posibilitatea „efectului dirijabil”. Aceasta este teoria conform căreia oamenii care văd pe cer lumini fără legătură între ele se pot păcăli singuri să creadă că toate acestea fac parte din același obiect.

Trei lumini? Trebuie să fie o navă spațială triunghiulară. Trei lumini la sute de metri distanță? Trebuie să fie o navă spațială triunghiulară foarte mare.

Alte speculații s-au axat pe avioane ultrasecrete. Deși guvernul american a rămas în mare parte mut pe această temă, este de notorietate faptul că Forțele Aeriene au experimentat timp de decenii aeronave în formă de triunghi și V, inclusiv bombardierul invizibil B-2 Spirit și F-117 Nighthawk – și posibil și altele ținute sub tăcere.

Aventurile din apropierea instalației clandestine de testare a avioanelor de spionaj din Zona 51 din Nevada pot fi într-adevăr legate de zborurile de testare ale unora dintre aceste aparate.

Cu toate acestea, dimensiunea extraordinară pe care o descriu mulți martori este derutantă. Iar pentru Marler și pentru alții, volumul aparițiilor și consecvența comportamentului aparatelor de zbor, combinate cu accelerațiile lor bruște inexplicabile, exclud din discuție orice tehnologie militară cunoscută azi.