Web Analytics

Unde e, de fapt, locul lui Dragnea, dar și al celor care îi țin isonul?

Am urmărit cu atenție, dar și cu tot dezgustul și sila cuvenite manifestările electorale din ultimele zile ale mai marilor PSD.

Am văzut o Rovana Plumb dezlănțuită, parcă vrând cu tot dinadinsul să confirme că poate, fără nici cel mai mic dubiu, considerată o reîncarnare a Anei Pauker, dar și afirmându-și slugărnicia față de liderul partidului, Liviu Dragnea. Pe care l-a elogiat cam în aceiași termeni în care era elogiat cu 30 de ani în urmă, înainte de zilele Revoluției și de episodul Târgoviște, Nicolae Ceaușescu.

Am văzut-o și pe tot mai jalnica și penibila fosta jurnalistă Carmen Avram străduindu-se să ne demonstreze că s-a metamorfozat perfect într-un Silviu Brucan în fustă. Acel Silviu Brucan, teoretician al luptei de clasă, care cerea condamnarea la moarte a fruntașilor partidelor istorice.
Am compătimit-o încă o dată pe sărmana Viorica Dăncilă care, parcă nerevenindu-și din șocul de a se vedea și auzi peste tot ...

... în țară huiduită, a mai făcut o gafă monumentală confundând Galațiul cu Iașiul.

Și, în fine, last but not least, l-am văzut pe președintele PSD, numitul Dragnea Liviu Nicolae, delirând în cel mai pur stil stalinist posibil, recurgând la o retorică specifică anilor în care Partidul Comunist din România se străduia să preia prin forță și teroare, în disprețul oricărui scrupul, puterea și să instaureze dictatura, slujindu-se de lozinca necesității istorice a proclamării dictaturii proletariatului. L-am mai văzut pe același Liviu Dragnea în campanie electorală pe față făcută la TVR 1, în spațiul emisiunii Viața satului, al cărui redactor responsabil, un ins pe nume Alexandru Popescu, și-a reactivat fără jenă și pe bani publici toate reflexele din vremea în care slujea destoinic în presa comunistă. Slugă a fost și slugă a rămas sus-numitul, cu toată binecuvântarea pe care o are din partea actualei conduceri a TVR. Inclusiv a tovarășului Alexandru Sassu despre care aflu că a devenit preț de câteva zile, după o ceartă zdravănă cu pdg-ul Doina Gradea, un fel de El Fugitivo.

Nu pot fi uitate desigur declarațiile cu tentă comico-psihiatrică referitoare la atentatele ce s-ar fi încercat la adresa vieților unora și altora din PSD, de la Gabriela Firea la Doina Pană și, desigur, și iarăși același Liviu Dragnea, atacurile tot mai deplasate și mai de mahala ale acestuia la adresa președintelui Iohannis, amenințările primejdioase la adresa celor care protestează la adresa partidului de guvernământ lansate pe piață de d-na Carmen Dan.
Ceea ce a șocat și șochează în toate aparițiile publice ale acestor lideri ai PSD este apăsatul ton anti-european al discursurilor ținute în fața mulțimilor aduse cu sila ori modic plătite. Șochează fiindcă prin astfel de discursuri de factură bolșevică vor ei să convingă electoratul să le dea cât mai multe voturi celor pe care vor să îi trimită în forumurile europene de la Bruxelles și Strasbourg.

Ori cum să mai emiți pretenția că vrei și ești hotărât să păstrezi calea europeană a țării câtă vreme ai și prostia, și tupeul, și nemernicia, așa cum le are pe toate trei insul cu numele de Dragnea Liviu Nicolae, de a-i numi pe șefii de State și de guverne, dar și pe liderii Uniunii Europene „stăpânii lui Iohannis”?
Cum să mai spui că PSD ar fi partid european câtă vreme nici unul dintre vârfurile social-democrației europene nu a dorit să se întâlnească cu liderii PSD? Ori când Dragnea, Dăncilă, dar și Tăriceanu de la ALDE sunt considerați la Bruxelles și Strasbourg ca fiind absolut nefrecventabili și în completă contradicție cu tot ceea ce înseamnă astăzi ideea de Europă?

Inșii aceștia reprezintă indiscutabil o primejdie pentru viitorul României. Un vot inteligent, masiv și responsabil dat în 26 mai poate să îi trimită exact acolo unde le e locul. În și la lada de gunoi a istoriei.

articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam