Web Analytics

Un copil crescut într-o comună PSD-istă

Stimată doamnă prim-ministru Viorica Dăncilă, încântată de cunoștință!
Sunt un copil care a crescut într-o comună PSD-istă dintr-o țară bolnavă de cancer în fază terminală.
M-am născut, am crescut și am învățat în comuna asta până la 14 ani. Toate astea cu o alocație de 42 de lei. Suplimentul l-ați tăiat pentru că tata a îndrăznit să își permită o mașină mai nouă de 10 ani. Nu i-ar fi rușine să îi fie..
În fine, am supraviețuit. Am ajuns la liceu într-un oraș regal cică. Între timp ați făcut alocațiile 84 de lei. Mulțumim, dar doar abonamentul la autobuz costă între 150 și 200 de lei pe lună. Ați mărit taxele și impozitele și ați scumpit pâinea și uleiul. De mâncare, haine, rechizite, curent și alte astfel de mofturi nu avem nevoie, nu?

Am absolvit liceul, am obținut permisul de conducere după 6 luni în care m-am ...

... plimbat cu câte-o foaie de colo-colo. Părinții mei și-au rupt spatele ca să își poată permite o mașină pe care sunt nevoită să o distrug pe drumurile patriei, mai terminate și mai canceroase decât conducerea acestei țări, drumuri pentru care plătim cu vârf și îndesat. Nicio problemă. Doar sunt destule service-uri auto, nu?

Mi-am permis să evoluez—să mă scuzați pentru asta—și am intrat la o facultate de stat din mărețul București. Alți bani, altă distracție. În afara gratuității la tren (care, apropo, face 3 curse pe zi între București și Curtea de Argeș, arată de parcă a făcut războiul și circulă cu viteza cu care se dezvoltă țara asta) statul nu mă susține cu absolut nimic să îmi continui studiile. Scuzați-mi pretențiile, nu vreau să ajung parlamentar.

Unde mai pui că mor oameni sănătoși în spitale mizerabile, mor copii nevinovați în mâinile unor criminali în timp ce voi stați cu mâinile în sân, vă etalați la televizor și vă urmăriți propriile interese..

Și atunci, stimată doamnă din Teleorman, pentru ce aș pune eu nenorocita aia de ștampilă pe fața dumneavoastră de perversă? Da, recunosc, aveți niște afișe de-a dreptul superbe și apreciez că ați cheltuit câteva mii-zeci de mii de euro din banii statului ca să umpleți stâlpii și gardurile cu ele, dar permiteți-mi să vă spun să vă spălați cu ele pe cap.

Dacă aș putea, mi-aș vota părinții. Ei sunt singurii cărora chiar le-a păsat că exist în ultimii 20 de ani.
Iar vouă, tâlharilor, vă doresc ședere plăcută lângă marele maestru păpușar - nenea Liviu. Să mai ieșiți când vă voi simți eu lipsa!

Noapte bună, România! Vise plăcute!

Mihaela P. Elena

articole asemanatoare
Comentarii
Acest articol nu are niciun comentariu
adauga comentariu
bifeaza casuta antispam