România este în topurile internaționale. La trafic de femei și de copii. Traficanții fac averi uriașe pe seama sclavilor lor și știu că românilor nu le pasă, deși toată lumea înțelege ce se petrece. La nivel înalt, autoritățile colorează desene în raportări false, desființate de raportările internaționale. Suntem pe cont propriu.

Cum ne protejăm?

Vă mai amintiți cazul Caracal? Sigur că vă amintiți. Săptămâni la rând numai despre acesta s-a vorbit, a fost întors pe toate fețele la televizor, de dimineața până seara. Oamenii aflau cu gura căscată despre ferocitatea traficanților de „carne vie”, începuseră să vorbească pe rețelele sociale, să spună ce au pățit unii sau alții, uneori chiar copiii lor sau copiii vecinilor, să schimbe sfaturi între ei.

Au trecut trei ani de atunci, iar în România traficul de persoane continuă să facă multe victime și foarte mulți bani, în schimb nu mai este un subiect de interes public. Din când în când, mai aflăm despre femei torturate ca să nu se elibereze, despre copii violați la vârsta de 5 ani sau abuzați de propriile mame pentru plăcerea unor privitori pofticioși.

Dar uităm repede asemenea atrocități și alegem să întoarcem privirea către o bătaie conjugală intens mediatizată sau către un scandal politic savuros.

Traficul de persoane este atroce, este o formă de sclavie care aduce miliarde în buzunarele traficanților și doar colaborarea între oameni și autorități va putea reduce acest flagel, explica procurorul Dan Alexandru Popa (EUROJUST).

Pentru că aproape jumătate (47%) dintre victimele traficului de persoane înregistrate oficial anul acesta în România au fost minori, conform ultimului raport al ANITP, l-am invitat pe judecătorul Cristi Danileț, un cunoscător al fenomenului și un bun prieten al copiilor, cărora le predă Educația Juridică la școală, să ne vorbească deschis despre acest subiect cvasi-necunoscut publicului larg și să îi sfătuiască pe copii, părinți și profesori deopotrivă cu privire la drepturile și responsabilitățile lor legale.

PRESSHub: Domnule judecător, ajutați-ne mai întâi să aflăm și să înțelegem cum acționează traficanții de oameni.

Cristi Dănileț: Pentru a acționa, traficanții se organizează în adevărate rețele. Sunt niște grupări criminale (să nu ne ferim să le spunem așa), cu roluri foarte bine definite – unul recrutează, altul adăpostește, altul transportă, altul vinde, altul exploatează … Oamenii ăștia câștigă extraordinar de mulți bani!

Am avut dosare pe care le-am instrumentat la Tribunalul Cluj, cunosc cazuri soluționate de colegi din alte dosare și peste tot e aceeași rețetă: traficanții se lăfăie în mașini de lux prin localitate, toți știu cu ce se ocupă – au ”fete la produs” (sintagmă folosită de ei) – dar nimeni nu vorbește. Mai nou, traficanții se căsătoresc cu unele dintre fetele exploatate pentru a invoca, chipurile, în fața organelor judiciare că ”Noi nu ne-am exploatat soțiile, noi ne iubim soțiile, iar ceea ce au câștigat ele am împărțit, că doar sunt bunuri comune”.

De asemenea, unii exploatatori, bărbați, le iau copiii pe care i-au făcut cu ele și apoi le șantajează: nu-și mai văd copiii dacă nu se lasă folosite în continuare, dacă nu produc bani prin sex sau video-chat.

Cunosc un caz din sudul țării în care un astfel de individ a „picat” pe interceptări și în care el îi reproșează ei: „Hai, dragă, dar luna asta numai 20.000 de EURO ai făcut? Vrei să dăm faliment?!”

Vă spun că astfel de rețele sunt cunoscute în acele localități. Dar uneori organele judiciare nu au cum să strângă probe cu privire la ele sau, în puține cazuri, oamenii legii fac parte din ele sau le protejează. Din păcate au fost dovedite și asemenea situații.

Unii exploatatori duc fetele și copiii în străinătate pentru a-i exploata prin cerșetorie, prostituție sau, mai rar, pentru trafic de organe. Alți exploatatori folosesc victimele în țară, schimbând în permanent locația. De aceea, cei care închiriază locuințe cu ziua trebuie să verifice ca persoana care apare în buletinul folosit să fie chiar cea ce se stabilește în locuință.

Mai mult, dacă văd că acolo vin și pleacă persoane, mai ales bărbați, trebuie să fie foarte atenți, s-ar putea să fie vorba de activitate sexuală ilicită. Iar dacă este implicat un minor, legea ne obligă să anunțăm de îndată Parchetul, altfel noi înșine comitem o infracțiune, de nedenunțare.

Citește și: Reduse la tăcere. Tacticile prin care victimele sunt intimidate să nu-și reclame agresorii

Cum se conectează între ele aceste rețele, care e mecanismul? Se racolează unii pe alții? Unde se întâlnesc?

Sunt „prietenași”, ca să le zic așa. Sunt băieți de cartier care au crescut împreună. Unii au fost în străinătate și au văzut cum se face acolo. Au început cu una-două fete, iar acum sunt stăpâni pe zeci de fete. Traficanții sunt mai mult bărbați, dar am întâlnit cazuri în care capii unor rețele erau femei. Și sunt la fel de crude și de rele ca bărbații.

Rețelele înseamnă ”încredere”. Unii dintre aceștia administrează în comun imobile, fac vacanțe împreună, angajează aceiași avocați, împart profiturile de pe urma fetelor. De exemplu, există o ”trupă” în județul Cluj ai cărei membri se duc vara, săptămânal, la Mamaia și sparg șampanii de 15-20.000 de euro pe noapte. Toată lumea din localitate știe că din asta trăiesc, cu asta se ocupă.

Vă dau un alt exemplu: Am fost la o oră de Educație Juridică undeva în nordul țării, iar una dintre profesoare mi-a spus așa: „Avem o fată aici care zilnic este așteptată de un individ cu mașina în fața liceului. Provine dintr-o familie extrem de săracă, dar când te uiți la ea e îmbrăcată luxos, are telefon foarte scump…Toți copiii spun că e deja «damă de companie», deși încă e elevă”.

În alt județ din nordul țării, profesoarele mi-au spus că există un site care oferă bani fetelor noastre unde să pună poze, primele mai decente, dar dacă atrag vizualizări atunci clienții plătesc mai mult ca să descopere și celelalte poze, indecente.

Acum un an când am fost acolo, era pentru prima dată când eu auzeam despre așa ceva. Dar absolut toți în jurul meu știau despre asta: într-o localitate în care aproape nimeni nu lucrează, toți au bani de cheltuit!

Am aflat între timp că adolescenții cunosc acest site, așa cum cunosc și Dark Web-ul. Acesta este un alt subiect care ar trebui abordat – traficul de minori pentru producerea de material pornografic. Este o afacere extraordinară pentru infractori – trebuie să ai imagini cu minori în ipostaze intime și obții foarte mulți bani circulându-le prin intermediul Dark Web. Prin intermediul Internetului nu prea ai cum, aici sunt interzise imaginile cu minorii.

Unii spun „E treaba poliției, a Parchetului, de ce m-ar interesa pe mine așa ceva? Nu mă interesează , nu vreau să știu”. De ce nu reacționează comunitatea, lucru semnalat și în rapoartele internaționale?

Lucrez cu echipa VeDemJust într-un proiect de prevenire a abuzurilor și constat că minorii nu se pot apăra, iar cei din jur nu vor să se implice.

De ce ar trebui să ne pese tuturor când aflăm de cazuri cu trafic de minori? Pentru că este o formă de sclavie. Noi ar trebui să fim revoltați de faptul că în ziua de astăzi există oameni luați de pe stradă sau din casele lor, transportați și vânduți ca o marfă, batjocoriți în ultimul hal.

Se fac bani extraordinar de mulți (la fel ca și cu traficul de droguri) și, din păcate, România este pe primul loc în Uniunea Europeană. Dar nu văd oameni revoltați. Cred că tăcem pentru că fie suntem rușinați, fie credem că asta se întâmplă doar accidental.

Cred că sistemul judiciar este incapabil să trateze problema – mă refer la Poliție, Parchet, la Justiție. Sunt județe întregi unde se face trafic de persoane, dar noi nu avem oficial niciun caz de trafic de persoane!

Nu există specializări pe așa ceva. Se fac uneori seminare de pregătire care durează doar o zi și jumătate și unde, în general, se predau actele normative și cel mult se discută 2-3-4 cazuri. Avem și județe unde se lucrează extraordinar de bine contra traficului de persoane, iar altele în care nu se face nimic.

Extras din raportul ANITP:

În ultimul raport al ANITP, scrie că „în perioada 01.01.2022-30.06.2022, prin Sistemul Integrat de Monitorizare și Evaluare a Victimelor Traficului de Persoane (SIMEV) – gestionat de ANITP, au fost înregistrate 180 de victime”. 180 de cazuri în 6 luni?! Și atunci de ce rapoartele internaționale ne ”înfierează”?

Rapoartele internaționale atrag în mod constant atenția împotriva României. Pe de o parte pentru că suntem principalii furnizori de ”carne vie”, cum spun unii, pe de altă parte pentru că suntem incapabili să combatem fenomenul.

De ce suntem principalii furnizori? Pentru că suntem săraci. Și prost educați. În condițiile în care suntem săraci, suntem în stare de orice pentru bani, inclusiv de a ne vinde copiii (avem cazuri!) , de a vinde imaginea lor, de a-i vinde personal în străinătate. Ați văzut cazul din Norvegia, din aceste zile: un străin plătește o mamă româncă să își abuzeze sexual online copiii. Este halucinant!

Vă completez cu o informație care m-a șocat. Același raport al ANITP ne arată că 66% dintre victimele oficiale au fost recrutate de prieteni, partenerul de viață, vecini sau rude.

Suntem prost educați: nu avem nici educație sexuală, nici educație religioasă (a merge la biserică nu înseamnă neapărat că știi ce se întâmplă acolo) și nu avem nici educație juridică.

Când un părinte ar ști că, dacă el pune mâna, degetul sau gura undeva anume pe copilul lui, el poate să facă pușcărie fiindcă asta este interzis, poate că s-ar reține să facă așa ceva.

La fel, copiii: dacă ar ști de mici care sunt gesturile, atingerile, pipăielile asupra lor care sunt interzise pentru rude, profesori, doctori, paznici, poate că nu le-ar permite așa ceva și poate că ar ști unde să reclame astfel de gesturi.

La fel, dacă ar ști cetățenii din România că acum un an și jumătate a fost modificată legislația și oricine cunoaște, află, știe, vede un abuz sexual asupra minorului este obligat de îndată să anunțe Parchetul altfel face el însuși închisoare, poate că ei ar putea ajuta la reducerea numărului acestor abuzuri.

Din păcate, spiritul civic nu prea există, educația (sub toate formele) este la pământ, sărăcia este în creștere – și iată că avem niște explicații raționale (dacă pot folosi termenul ăsta) , pentru intensificarea fenomenului de trafic de persoane, în special trafic de minori, care se îmbină cu abuzurile sexuale.

Și, ca să fiu realist: să știți că nu doar minorii sunt traficați, ci și femeile mature. Ele sunt la o vârstă la care nu mai văd un viitor în România și acceptă să fie exploatate.

Citește și: EXCLUSIV. Câți agresori sexuali sunt în Registrul național din România. Cel mai bătrân are 98 de ani

Dar asta nu înseamnă că nu vorbim tot despre cazuri de trafic de persoane.

Sigur, este o observație foarte bună. Chiar dacă victimele sunt de acord, traficul de persoane tot există, pentru că niște indivizi profită de ele, le pun să le facă bani, nu le lasă să plece, nu le permit să se dezvolte.

Dacă toată lumea din comunitate știe ce se întâmplă, oamenii legii de ce nu își fac treaba pentru care sunt plătiți?

Polițiști specializați pe domeniul sunt prea puțini. Există câțiva în cadrul BCCO (Brigada de Combatere a Crimei Organizate), dar sunt mult prea ocupați cu altele.

De exemplu: Un puști prins la UNTOLD cu un joint cu cannabis înseamnă, statistic, un dosar. Iar un dosar cu trafic de persoane, în care sunt implicați 4-5 traficanți și 10 fete înseamnă tot un dosar.

Dar al doilea caz ar presupune mult mai multă muncă.

Exact. Și cum noi vrem să stăm bine la statistică, atunci ne vom focusa pe dosare mai simple și rapid de făcut. Plus că dosarele în care fetele sunt vândute peste hotare presupun cooperarea cu alte organe judiciare, presupun formarea de echipe internaționale. Or, lucrurile astea nu se învață din la Facultatea de Drept, nici la INM sau Academia de Poliție. Ele se învață din mers, ca să zic așa. Sigur, există bune practici, există procurori mai versați, cum sunt cei din Arad, de exemplu, unde treaba merge extraordinar.

Spuneți-ne ce se întâmplă când un traficant e prins și adus în fața judecătorului

Traficanții au bani foarte mulți, au bani de avocați foarte scumpi, se întârzie dosarele, se prescriu cauzele…

Să-l vedeți când vine în instanță și spune: ”Nu e adevărat!”, iar eu îi spun ”Cum nu e, că a declarat la poliție împotriva dumitale că ai dus-o, ai recrutat-o, ai exploatat-o?” ”Hai, domnule, era supărată pe mine, dar astăzi dacă stați de vorbă cu ea o să vedeți că era geloasă că mă îndrăgostisem eu de alta”. Asta e versiunea tuturor: când întrebi de ce victima declară că ai exploatat-o, el spune ”Era geloasă”.

Și atunci pe ce bază sunt condamnați? Ce alte probe sunt decisive?

În primul rând, declarația victimei contează mult și, de regulă, luăm în considerare primele declarații. Pentru că deseori în cazul traficului de persoane victimele își schimbă declarațiile în cursul judecății, fiindcă sunt supuse la presiuni, iar statul român nu le asigură niciun fel de protecție.

Când victima se află în fața polițistului sau a procurorului, la prima audiere, ea se simte în siguranță – tocmai a fost luată din locul în care a fost exploatată, i se promite ce i se promite (liniște și pace, n-o să mai fie căutată de nimeni) și atunci ea spune tot adevărul.

După care, când pleacă de acolo, mai devreme sau mai târziu victima se întâlnește fie cu inculpatul, iar dacă este arestat fie cu trimișii lui – un avocat, sau un prieten, sau o rudă – care vin și amenință victima. Iar fata nu are ce să facă, ea e singură. Noi nu avem un sistem de protecție bine pus la punct.

Ca să nu mai spun că de Legea drepturilor victimelor, nr.211/2004, nu știe nimeni! Ea prevede că se poate acorda victimei protecție, că i se poate acorda o compensație (la tribunal fata poate să ceară o compensație bănească pentru abuzurile suferite), că i se poate da avocat gratuit etc.

Revenind, ne interesează prima declarație a victimei, eventual recunoașterea făcută de unii coinculpați, declarațiile de martori, dar și interceptările. Interceptările și înregistrările convorbirilor sau mesajelor dintre inculpați între ei sau dintre aceștia și victime sunt fundamentale, căci în felul ăsta poți să stabilești toată rețeaua și fiecare ce rol a avut, ce bani au încasat, în ce locuri au plasat victimele.

Și, desigur, la percheziții le găsești mesajele în telefoane, bunuri acasă pe care nu  le pot justifica, droguri sau arme…Iar uneori pe trafic de persoane se face filaj, cei implicați sunt urmăriți.

Probabil sunt cele mai complexe dosare, mai complexe decât cele de corupție. De asta eu spun că DIICOT și BCCO trebuie să fie întărite pe linia asta, a traficului de persoane. Trebuie să avem o serie de procurori care de asta să se ocupe.

Citește și: „Războiul este pace”. Cum vrea Kremlinul să ne convingă că Vestul este vinovat

Ce sfaturi le dați copiilor, adolescenților care citesc acest articol? Cum se pot apăra, cum se pot feri de capcane?

Le spun ceea ce le zicem de  fiecare dată când ne ducem în școli cu lecțiile de Educație Juridică.

Unu: Nu vorbești cu necunoscuții și nu te duci cu ei!

Doi: Nu lași pe nimeni să te atingă într-o zonă intimă! Tot ce este atingere (nu mai vorbesc de pătrundere) a corpului tău în zone intime, pe care nu ai încuviințat-o, reprezintă un abuz.

Trei: Nu există bani câștigați așa de ușor. Nu vă lăsați prostite că vă duce cineva la muncă în străinătate! Asigurați-vă cu privire la credibilitatea individului sau firmei, să nu ajungeți să fiți duse la prostituție.

Patru: La cea mai mică bănuială, suspiciune, în special în cazul iubiților apăruți peste noapte (loverboys – cum le spunem noi – gelații ăștia cu mașini scumpe care curtează fete prostuțe sau sărăcuțe), totul trebuie imediat raportat direct la procuror.

Foarte important: Polițiștii și procurorii sunt plătiți de stat să adune probe, nu victima trebuie să strângă probe.

Dacă este vorba despre o fată abuzată, să anunțe urgent la 112, imediat cum are acces la un telefon. Sau chiar să îi spună unui client că are nevoie de ajutor, îmi permit să spun și asta.

Cunosc cazuri în care clienții au anunțat organele legii, fiindcă li s-a părut că fetele sunt minore. Pentru că atunci când cineva apelează la serviciile sexuale ale unei fete minore, el însuși poate avea probleme, fiindcă așa ceva este ilegal în România.

Dvs trimiteți victimele către procurori, dar o fată de clasa a șasea, să spunem, nici nu știe ce este acela un procuror, unde să se ducă să reclame ce i s-a întâmplat? Poate se teme și de părinți sau se rușinează. Ar fi bine să spună măcar profesorului, dirigintei, directoarei?

Da, dacă este vorba despre un minor, să spună profesorilor. Iar ei sunt obligați de îndată să anunțe Parchetul. Este adevărat că profesorii din România nu știu asta. Mai mult, ca să nu aibă probleme, mulți dintre ei se feresc.

Nu mai spun că încă din anul 2004 legea prevede că profesorii, la fel ca și doctorii, au obligația să anunțe DGASPC când văd un copil abuzat. Mai mult, legea s-a modifica în mod expres acum un an și jumătate și oricine cunoaște abuzuri sexuale asupra minorilor și cazuri de trafic de minori trebuie să anunțe procurorul.

Pentru că profesorii nu au o informare legislativă în programul lor de formare, am gândit la  VeDemJust o formă de pregătire a lor: cei care vor să predea Educația Juridică ca opțional în școli sunt special instruiți cu privire la principalele legi aplicabile în cazul minorilor.

Noi am instruit, gratuit, peste 400 de profesori, dar nu putem face training pentru toți. E ciudat să ai atâția profesori într-o instituție care lucrează cu atât de mulți minori iar ei să nu știe Legea drepturilor minorului. Să nu știe obligațiile care le revin potrivit Codului Civil sau Codului Penal în legătură cu acei minor.

Ce sfaturi aveți pentru părinți? Mulți sunt liniștiți atunci când copiii lor stau închiși în cameră, în fața calculatorului, crezând că nu li se poate întâmpla nimic rău.

Nu există siguranță când copilul stă în camera lui pe calculator și tu nu știi ce face acolo. El poate fi autor, dar mai ales poate fi victimă a unor persoane rău intenționate.

Digitalul reprezintă un mare avantaj, dar în același timp este și un mare pericol. Copiii trebuie să aibă educație digitală, iar asta trebuie să aibă în primul rând părinții și profesorii.

Copiii trebuie să afle că sunt site-uri pe care nu le pot deschide și poze pe care nu le pot schimba între ei. Eu asta sfătuiesc pe toată lumea: Copiii să fie atenți și să nu trimită poze în poziții sexuale explicite către altcineva.

În special pe fete le sfătuiesc să nu trimită astfel de poze iubiților pentru că dacă se vor despărți, mai devreme sau mai târziu, ar putea fi santajate. Avem foarte multe dosare cu adolescente șantajate cu poze intime.

Și, desigur, dacă sunt luate împotriva voinței lor, dacă li se cer bani adică sunt puse să se prostitueze, cu prima ocazie să anunțe pe cineva. Neapărat să anunțe. Fie la 119, număr pentru toți minorii români, fie la 112, număr de telefon valabil în toată Europa.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.

Articolul Sclavia modernă există, profiturile sunt uriașe, iar traficanții ne râd în nas apare prima dată în PRESShub.