După eliberare, Carol de Navarra s-a bucurat de o imensă popularitate în Amiens şi Paris, dar, în 1358, în timpul unei revolte civile din Paris, a masacrat mai mulţi ţărani, ulterior, suprimând răscoala. În perioada următoare, a continuat să facă diverse înţelegeri, jocuri de culise, atât cu regele Franţei cât şi cu cel al Angliei. A fost implicat în cel puţin două încercări de a-l asasina pe Carol al V-lea, fiul lui Ioan al II-alea, prin otrăvire, după cum informează acelaşi site. Deşi a fost autorul mai multor intrigi şi crime, Carol al II-lea al Navarrei, nu a fost niciodată pedepsit pentru actele sale. Totuşi, moartea sa avea să devină faimoasă în întreaga Europă, în special pentru că avea să fie văzută drept o pedeapsă divină. Ars de viu, din greşeală În 1387, Carol cel Rău s-a îmbolnăvit, ajungând într-o asemenea stare încât nu mai putea să îşi folosească membrele. După ce a fost consultat de doctorul său, acesta a decis că cel mai bine ar fi ca acesta să fie bandajat din cap până în picioare cu pânză îmbibată în coniac. Tratamentul i-a fost aplicat în timpul nopţii. Femeia căreia îi revenise sarcina de a coase pânza care îl înfăşura pe pacient, i-a făcut, la gât, un nod. Pentru că mai rămăsese un capăt de fir, femeia a decis să îl taie, însă, de teamă să nu îl rănească pe rege cu foarfeca, a decis să scape de fir folosindu-se de lumânare. Regele a luat rapid foc, iar femeia, speriată, a fugit, abandonându-l în pat, după cum scrie amechanicalart.blogspot.com.