In prezent, tot ce tine de domeniul „energiei libere” este bine cunoscut, iar aceste dispozitive sunt construite deja in secret, acestea intrant in categoria „Proiectelor Negre” din cadrul USAP. Un USAP se traduce printr-o Operatiune Complet Inchisa Recunoasterii Oficiale. Doar cativa generali si oameni de stiinta civili se ocupa de aceste proiecte.

Nici chiar Presedintele SUA, care este Comandantul-Sef al Fortelor Armate n-are acces la aceste informatii ultrasecrete, in care intra aceste tehnologii, o parte furnizate in urma incheierii tratatelor cu extraterestrii, alte informatii avand la baza diverse descoperiri de tehnologii antice din diverse locuri de pe Planeta (exemplu: Descoperirea din Bucegi din August 2003).

Inainte ca Fuziunea Atomica la Rece sa fie cunoscuta temeinic, dar si inainte ca ideea de „energie libera” sa fie dorita de oameni, cu exceptia catorva genii (Tesla, Coanda, Karpen etc.), in 1922, Nicolae Vasilescu-Karpen a inventat o baterie, care functioneaza si astazi.

Pila Karpen, numită și pila K (mai rar pila VK), denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă, este o pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen. A fost brevetată în 1924 și realizată în 1950. Ea se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București.

Pila Karpen este formată dintr-un electrod din aur și un electrod din platină, în timp ce electrolitul este acid sulfuric de puritate ridicată. Din potențiale de electrozi ale celor două metale (+ 0,56V pentru aur respectiv +1.188V pentru platină) rezultă că această pilă electrochimică poate genera o tensiune de circa 0,55V.

Slaba reactivitate a electrozilor permite funcționarea (furnizând un curent extrem de redus) pe perioade îndelungate dacă se menține prezența electrolitului. La 27 februarie 2006, după 56 de ani de la construirea pilei, aceasta încă funcționa, potrivit lui Nicolae Diaconescu, directorul muzeului „Dimitrie Leonida” la acea dată.

O altă pilă longevivă (care, fiind uscată, nu depinde nici de prezența unui electrolit) e cea din experimentul „clopotul electric de la Oxford” care funcționează neîntrerupt de peste 150 ani.

Dacă realizarea unui perpetuum mobile i-a fascinat pe oamenii de știință, Nicolae Vasilescu-Karpen a reușit să producă așa ceva. El a creat o pilă electrică pe care a pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează. El a spus ca va funcționa la infinit. “Pila Karpen” este ținută în Muzeul Național Tehnic “Dimitrie Leonida” din București, fiind obiect de patrimoniu, și este depozitată într-un seif situat în biroul directorului.

Conceptul de perpetuum mobile presupune că un aparat este capabil să funcționeze la nesfârșit, fără să primească energie din afară. Deocamdată, Karpen încă are dreptate și a creat așa ceva. “Pila Karpen” a fost brevetată în 1922. Alexandru Mironov a scris pentru „Știință și Tehnică“ despre această invenție.

“În interior are un electrod de aur, un altul de aur platinat, închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează”, scria Mironov.

De pe publicatia Historia aflam ca, oamenii de stiinta se declara socati de functionarea acesteia, deoarece li se prabusesc Principiul al Doilea al Termodinamicii:

„Acest principiu precizează condițiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică şi are un caracter calitativ, aratând sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantitățile de energie schimbate; este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut. Există şi oameni de ştiinţă care au concluzionat că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.

Pila Karpen, o pilă termoelectrică cu temperatură uniformă, este alcătuită din două pile legate în serie. Acestea alimentează un minimotor galvanometric care acţionează o paletă conectată la un comutator, astfel că, la fiecare jumătate de rotire, paleta deschidea circuitul, pentru ca, la a doua jumătate de rotație, să-l închidă.

Timpul de rotație era calculat în așa fel încât pilele să aibă timp de reîncarcare, respectiv pentru refacerea polarității, în perioada cât circuitul era deschis. Motorul si paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate.

Se crede că ea este folosită de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare. Profesorul Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.”[1]

SURSE

1. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/pila-karpen-expusa-prima-data-ultimii-30-ani