La întâi august 1943, în toiul Celui de-al Doilea Război Modial, a avut loc o operațiune militară americană care avea să fie pomenită multă vreme după ce s-a petrecut, atât de către români, cât și de către militarii americani. În cadrul operațiunii „Tidal Wave” sau „Valul Nimicitor”, aviația americană avea să atace rafinăriile Ploieștilor. Bombardierele americane au decolat de la bazele din Libia (Benghazi).

Trebuie specificat că orașul Ploiești reprezenta și atunci, ca și acum, cel mai important punct de pe harta industrială a României în ceea ce privește rafinarea petrolului. În același timp, producția de petrol și de combustibili a României era aproape neegalată în Europa. Rafinăriile românești furnizau cam 30% din necesarul de combustibili pentru Germania. Prin acest raid, americanii sperau să afecteze capacitatea ofensivă și defensivă a celui de-al treilea Reich, dată fiind dependența forțelor motorizate ale acestuia de petrolul românesc.

Anterior operațiunii, rafinăriile peste care avea să se aștearnă „covorul de bombe” lucrau deja la capacitate redusă și raidurile americane de bombardament – destul de costisitoare, nu urmau să facă mari diferențe legate de producția globală de combustibili a României. Dar acest lucru probabil că nu era cunoscut Aliaților.

Operațiunea „Valul Nimicitor” a fost costisitoare din mai multe puncte de vedere, dar în cea mai mare măsură sub raportul pierderilor militare suferite. În ziua de 1 august 1943 a decolat, din Libia, o imensă flotă de 178 de bombardiere  B-24. La baza din Libia s-au mai întors înapoi doar 88. În urma ripostei artileriei antiaeriene din Ploiești și a contraatacului realizat de către aviația română și cea germană, mai mult de 300 de militari ai Aliaților și-au pierdut viețile și mulți alții au căzut prizonieri.

Ce efecte a avut operațiunea asupra instalațiilor petroliere românești? În urma raidului platformele industriale au suferit o serie de daune, însă urmările atacului au fost rapid remediate. Conform publicației „War History Online” în decursul a doar câteva săptămâni capacitățile productive ale rafinăriilor ploieștene se situau la un nivel mai mare decât anterior operațiunii „Tidal Wave”.

În istoria forțelor aeriene americane această misiune de luptă s-a situat, conform sursei citate, pe locul secund în ceea ce privește pierderile înregistrate (avioane distruse și militari uciși/capturați). Ziua de 1 august 1943 a fost numită de către americani „sâmbăta neagră”, multă vreme după  ce a fost dat acest asalt asupra „Capitalei aurului negru” sau a „Fortăreței Ploiești” – după cum a fost numit orașul românesc datorită puternicei sale apărări antiaeriene. Cinci Medalii de Onoare și multe alte decorații au fost acordate, de către americani, piloților și altor militari participanți la această operațiune, care, de altfel, a fost considerată un „eșec de tactică” al aliaților, în cea de-a doua conflagrație mondială.

Traducere și adaptare: Tomi Tohaneanu

Sursă text și imagini: War History Online