Despre ”Nemuritori”
aflăm prima dată de la istoricul grec Herodot. Acesta îi pomeneşte cu
ocazia războaielor purtate de împăraţii persani cu oraşele-state
greceşti în secolul al V-lea îHr. Mai precis, Herodot, când descrie
armata persană venită asupra grecilor, pomeneşte despre 10.000 de
războinici de elită conduşi de Hydarnes, unul dintre generalii de
încredere ai împăratului persan Darius.
Herodot spune că aceşti
războinici de temut ai imperiului persan erau supranumiţi ”nemuritori”
datorită faptului că numărul lor era mereu constant. Pe scurt, dacă unul
dintre cei 10.000 de războinici se îmbolnăveau sau murea locul său era
luat imediat de un altul.
” Când unul dintre ei lăsa un loc liber, fie prin moarte, fie prin
boală, imediat un altul îl ocupa, în aşa fel încât niciodată nu erau mai
mulţi sau mai puţini de 10.000”, scria Herodot. Totodată Herodot îi
descrie ca războinici privilegiaţi, bogaţi, cu un statut aparte.
Aveau
dreptul de a fi însoţiţi de concubine în campaniile militare, aveau
bagaje numeroase, bijuterii şi obiecte de lux. Totodată pe zidurile
palatului din Susa, erau redate imagini cu războinici bine echipaţi şi
îmbrăcaţi, bănuindu-se că sunt reprezentări ale celor 10.000 de
nemuritori persani. Totodată există numeroase alte dovezi care arată
existenţa unui corp de armată permanent, de elită, în armata persană,
diferit de trupele recrutate din rândul triburilor şi populaţiilor
vasale marilor împăraţi persani. Doar la Herodot este pomenită însă
denumirea de ”Nemuritori”.
Nemuritorii persani, spun specialiştii, reprezentau elita armatei
persane. Erau infanterie greu înarmată, bine antrenată şi aruncată în
momentele cheie ale luptelor pentru a decide soarta acestora. Au apărut
în timpul dinastiei Ahemenide, care a condus Imperiul Persan în perioada
550-330 îHR. ”Nemuritorii” au fost elita militară pe care se bazau mari
împăraţi precum Cyrus, Cambise al II lea, Darius sau Xerxes. După cum
arată reprezentările de pe zidurile palatelor persane, Nemuritorii erau
războinici orientali, cu păr ondulat sau creţ,bărbi bine îngrijite şi
echipament de cea mai bună calitate.
Se spune că aveau fine platoşe de
piele fie armură în formă de solzi de peşte, ascunse sub tunicile lungi
şi scumpe. Aveau scuturi împletite din răchită şi luptau cu lănci
scurte, care la capăt erau decortate cu diferite elemente vegetale. Toţi
nemuritorii aveau arcuri cu săgeţi, pumnale lungi sau spade scurte. Pe
lângă arcuri, cea mai de temut armă a ”Nemuritorilor” persani era un soi
de toporişcă scurtă şi agilă numită ”sagaris”. La capătul mânerului
avea şi un vârf ascuţit, care putea fi împlântat în adversar, arătând
faptul că ”Nemuritorii” aveau tehnici de luptă sofisticate. Înarmat cu
un sagaris, un ”Nemuritor” era un adevărat pericol.
Chiar şi Alexandru
Macedon a fost la un pas să-şi piardă viaţa în bătălia de la Granicus,
în faţa unui războinici înarmat cu un sagaris. ”Nemuritorii” puteau
lupta atât ca infanterie greu înarmată dar şi călare, fiind capabili să
se comporte şi ca un corp de cavalerie, de elită. Se spune că începeau
lupta aruncând o ploaie de săgeţi asupra inamicului, vlăguindu-l.
Descrierile contemporane bătăliile cu grecii din secolul al V lea,
vorbesc despre ”săgeţile care întunecau cerul” aruncate din arcurile
”Nemuritorilor”, evident cu exagerările de rigoare.
În orice caz, se estimează că un ”nemuritor” putea trage şi la peste 110
metri distanţă. Urma apoi lupta corp la corp, unde cei 10.000 apelau
la lănci, sagaris şi pumnale sau spade. Capul ”Nemuritorilor” era apărat
de un soi de tiară, dotată în partea superioară cu un material uşor.
Aceste tiare erau folosite şi ca ”măşti” în mediul deşertic sau în
timpul furtunilor pentru a proteja faţa şi implicit ochii. Totodată, aşa
cum spune Herodot, ”Nemuritorii” purtau nenumărate bijuterii care
străluceau în soare.
În rândul acestor războinici de elită, se
distingeau 1000 de bodyguarzi ai împăratului, cei mai buni dintre cei
mai buni. Erau identificaţi după terminaţiile în formă de măr de aur, de
la terminaţia mânerului lăncilor, dar şi prin bogăţia echipamentului.
”Nemuritorii” au fost coloana vertebrală a armatei persane din dinastia
ahemenidă, timp de aproape trei secole. Au participat la cele mai
importante campanii militare ale împăraţilor persani şi au avut un rol
decisiv în cuceririle impresionante ale acestora.
Se presupune că Cyrus
cel Mare, fondatorul dinastiei ahemenide a fost şi cel care a înfiinţat
acest corp de elită. Iniţial ca un corp de gardă personal iar mai apoi
extinzându-l ca unitate militară de elită, formată din cei mai buni
10.000 de războinici. ”Nemuritorii” şi-au arătat imediat valoarea, ca
infanterie grea de elită în războaiele din Orient. Cu ajutorul lor Cyrus
i-a cucerit pe mezi, a suspus Lydia şi chiar Babilonul. ”Nemuritorii”
au luptat în bătălia de la Opis din 539 îHR, transformându-l pe Cyrus în
”rege al celor patru colţuri ale lumii”. Fiul lui Cyrus, Cambises al II
lea i-a folosit pe aceeaşi ”Nemuritori” în campaniile din 525 ÎHR,
împotriva faraonilor Egiptului.
De altfel în urma bătăliei de la
Pelusium, faraonul Psametik al III lea şi armata sa au fost învinşi de
războinicii persani. Marele Imperiul Persan cucerea şi Egiptul, inclusiv
cu ajutorul trupelor de şoc ale ”Nemuritorilor”.
Faima lor a crescut atât de mult încât de teama lor, fenicienii,
ciprioţii sau arabii au evitat să lupte cu persanii, devenind de bună
voie aliaţi sau vasali. La rândul său Darius I, i-a folosit pe
”Nemuritori” în campaniile din India, cucerind cu ajutorul lor Sindul şi
Punjab-ul, Imperiul Persan reuşind să pună mâna pe rutele comerciale
bogate din India.
Darius i-a aruncat pe ”nemuritori” în luptă contra
sciţilor dar şi a grecilor. Epoca ”nemuritorilor” a apus după căderea
Imperiului Persan în faţa macedonenilor lui Alexandru cel Mare. Acest
corp de elită a fost reînviat temporar în timpul Imperiului Sassanid, o
mare forţă în Orient, în primele secole de după Hristos. ”Nemuritorii”
aveau nenumărate privilegii, mai ales că cei 1000 de bodyguarzi
imperiali, selectaţi din rândul celor 10.000 aveau toţi origine
aristocratică.
Erau însoţiţi de convoaie întregi încărcate cu obiecte de
lux, mâncare scumpă, pavilioane bogate şi nenumărate femei şi
servitori.
Antrenaţi din copilărie pentru cariera militară
”Nemuritorii” erau cu adevărat o elită a lumii marţiale antice. Erau de
mici pregătiţi pentru un singur lucru: războiul. Încă de la naştere erau
aleşi pentru această meserie, fiind selectaţi cei mai sănătoşi şi
dezvoltaţi copii. Până la 5 ani stăteau doar în compania mamelor. Mai
apoi erau luaţi şi duşi într-o lume a bărbaţilor unde erau învăţaţi
meseria armelor.
Erau învăţaţi să mânuiască arcul la perfecţie, să se
descurce în lupta corp la corp, inclusiv cu mâinile goale dar şi cu o
varietate de arme. Erau totodată învăţaţi cum să supravieţuiască în
sălbăticie dar şi cum să îmblânzească un cal. Erau de altfel antrenaţi
în arta călăriei, dar şi a marşurilor prelungite. În cele din urmă la
vârsta de 15 ani erau încorporaţi şi serveau în armata persană până la
50 de ani.
Niciun comentariu