În anul 323 î.Hr., lumea antică a fost zguduită de vestea morții lui Alexandru cel Mare. Însă ceea ce a urmat a dat naștere unor speculații și mai mari. Timp de șase zile, corpul marelui conducător părea să sfideze legile naturii, rămânând neschimbat în ciuda condițiilor nefavorabile.

Acest fenomen neobișnuit a alimentat credința contemporanilor săi că Alexandru ar fi fost, de fapt, un zeu. Ultimele zile ale lui Alexandru au fost marcate de o serie de petreceri extravagante. În timpul uneia dintre acestea, el s-a prăbușit brusc, acuzând o durere intensă în spate.

A urmat o perioadă de zece zile de febră puternică, în care starea sa s-a deteriorat rapid. În momentele finale, conform relatărilor istoricului Arrian din Nicomedia, Alexandru abia mai putea să-și ridice capul pentru a-și saluta soldații cu privirea.

De-a lungul secolelor, au existat numeroase teorii cu privire la cauza morții sale. Unii au susținut că ar fi fost otrăvit, alții au speculat că ar fi băut prea mult vin.

Istoricii moderni au propus diverse boli, de la malarie la pneumonie sau febră tifoidă, ca posibile cauze ale decesului său prematur. Însă cea mai intrigantă parte a poveștii rămâne ceea ce s-a întâmplat după moartea lui Alexandru.

Plutarh menționează că trupul său a rămas „pur și proaspăt”, fără semne vizibile de descompunere, în ciuda condițiilor improprii în care a fost păstrat. Această stare aparent neschimbată a corpului a persistat timp de șase zile, până în momentul pregătirii pentru înmormântare.

O explicație recentă și fascinantă pentru acest fenomen a fost propusă în 2018 de dr. Katherine Hall, de la Școala de Medicină din Dunedin, Noua Zeelandă. Ea sugerează că Alexandru ar fi putut suferi de sindromul Guillain-Barré, o afecțiune autoimună care provoacă paralizie musculară.

Această teorie ar explica nu doar simptomele sale înainte de moarte, ci și starea aparent neschimbată a corpului după deces. Conform ipotezei dr. Hall, Alexandru ar fi putut fi încă în viață atunci când a fost declarat mort, respirația sa superficială fiind confundată cu absența totală a acesteia.

În acest scenariu, moartea efectivă ar fi survenit în timpul procesului de îmbălsămare, care implica deschiderea și golirea corpului. Deși nu putem confirma cu certitudine această teorie, ea oferă o explicație științifică plauzibilă pentru un mister care a persistat timp de milenii.

Povestea morții lui Alexandru cel Mare rămâne astfel un fascinant amestec de istorie, mit și știință modernă, continuând să captiveze imaginația cercetătorilor și a publicului larg deopotrivă.