Oamenii de știință cercetează microorganismele care reușesc să trăiască într-un loc fără apă și totodată plin de deșeuri, fiind vorba despre groapa de gunoi din deșert. Gunoaiele lumii se regăsesc în același loc din Chile.

Deșertul Atacama din Chile este un peisaj sterp care a devenit un cimitir pentru gunoaiele lumii, iar munții de haine, mașini și pantofi ar putea împiedica progresele științifice în spațiu. Aceasta este una dintre cele mai uscate regiuni ale Pământului, dar oamenii de știință au descoperit microorganisme care se adaptează la lumea aproape fără apă, care ar putea oferi indicii despre cum să găsești viață pe planete similare, în special pe Marte.

Această cercetare este pe cale de dispariție deoarece Atacama este un hub pentru haine second-hand și nevândute din Statele Unite, Europa și Asia. Numai anul trecut peste 46.000 de tone de haine au fost aruncate în deșert.

De asemenea, mașinile uzate inundă țara din zona de liber schimb doar pentru a fi depozitate în deșert, în timp ce grămezi de anvelope abandonate sunt împrăștiate prin peisaj. Primarul orașului Alto Hospicio a declara că nu mai reprezintă doar curtea locală, ci mai degrabă curtea lumii, făcând referire la gunoaiele care sunt adunate acolo din întreaga lume.

Deșertul Atacama este amplasat între Anzi și coasta chiliană, care împiedică umiditatea să călătorească în interior din Oceanele Pacific și Atlantic. Și deși este unul dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ, un milion de oameni numesc peisajul pustiu „acasă”.

Deșertul vast Atacama din Chile este un ecosistem unic și fragil despre care experții spun că este amenințat de grămezi de gunoi aruncate acolo din întreaga lume. Industria fast fashion este principalul vinovat în munții de haine care se întind peste dealurile cândva sterile.

Plină de substanțe chimice, iar biodegradarea durează până la 200 de ani, activiștii spun că îmbrăcămintea poluează solul, aerul și apa subterană. Avocatul și activistul Paulin Silva în vârstă de 34 de ani a depus o plângere la tribunalul de mediu din țară pentru pagubele cauzate de munții de gunoi și îmbrăcăminte.

Combinat cu mormanele de mașini și anvelope, mediul se îneacă în gunoi. Ferreira a deplâns „lipsa de conștientizare globală, de responsabilitate etică și de protecție a mediului” din partea „celor fără scrupule ai lumii”.

Groapa de gunoi „a lumii” poate da un răspuns important cercetătorilor

Cea mai uscată parte este districtul Yungay din orașul Antofagasta și, în timp ce plantele și animalele sunt în mare pericol, oamenii de știință au descoperit că microorganismele prosperă. Aceste forme de viață minuscule au evoluat pentru a se adapta la lipsa de apă, la niveluri ridicate de radiație solară și aproape fără nutrienți.

Pentru omul obișnuit, capacitatea lor de a supraviețui poate să nu fie interesantă, dar pentru oamenii de știință, aceste forme de viață ar putea adăposti secrete ale evoluției și supraviețuirii pe Pământ, dar și pe alte planete, scrie Dailymail.

NASA consideră districtul Yungay cel mai asemănător peisaj al Pământului cu Marte și îl folosește pentru a-și testa vehiculele robotizate. În 2017, agenția spațială americană a testat un model al roverului său Perseverance, care în prezent caută semne antice de viață pe Planeta Roșie.

Deoarece peisajul este similar cu cel de pe Marte, capacitățile de foraj ale roverului au fost testate în deșert pentru a se asigura că vor funcționa pe planeta marțiană. Expunerea la UV din Atacama este, de asemenea, strâns corelată cu ceea ce îndura roverul.

În timp ce deșertul nu primește multă ploaie, nori mari de ceață se rotesc prin deșert, permițând unor plante și unora dintre cei mai rezistenți licheni, ciuperci și alge din lume să crească. Zeci de specii de flori sălbatice viu colorate înfloresc atunci când plouă peste medie într-un spectacol care are loc la fiecare cinci până la șapte ani, cel mai recent în 2021.

Este un ecosistem foarte fragil, deoarece orice schimbare sau scădere a modelului de precipitații și ceață are consecințe imediate pentru speciile care trăiesc acolo, după cum a afirmat Pablo Guerrero, cercetător la Institutul de Ecologie și Biodiversitate și expert în cactus de deșert.