NOAPTEA CUȚITELOR LUNGI – EPURAREA CARE I-A CONSOLIDAT PUTEREA LUI HITLER

În perioada 30 iunie – 2 iulie 1934, Germania nazistă a fost scena unuia dintre cele mai importante episoade din ascensiunea lui Adolf Hitler la putere, cunoscut sub numele de „Noaptea Cuțitelor Lungi”. Această acțiune a reprezentat o amplă epurare politică prin care liderul nazist și-a eliminat adversarii reali sau presupuşi din interiorul partidului și din alte cercuri influente ale Germaniei.

La începutul anului 1934, Hitler era cancelar al Germaniei de aproximativ un an și jumătate. Deși își consolidase deja poziția, existau tensiuni între conducerea Partidului Nazist și organizația paramilitară SA (Sturmabteilung), cunoscută și sub numele de „Cămășile Brune”. Liderul SA, Ernst Röhm, dorea o revoluție mai profundă și transformarea organizației sale într-o forță militară dominantă, ceea ce provoca îngrijorare atât în rândul armatei germane, cât și al conducerii naziste.

Temându-se că Röhm și colaboratorii săi ar putea deveni o amenințare la adresa regimului, Hitler a decis să acționeze. Cu sprijinul unor apropiați precum Hermann Göring și Heinrich Himmler, a fost declanșată operațiunea secretă denumită „Colibri”. În cadrul acesteia, unitățile SS și poliția secretă Gestapo au arestat și executat numeroși membri ai SA, precum și alte persoane considerate incomode pentru regim.

Printre victime s-a numărat și Ernst Röhm, unul dintre cei mai vechi colaboratori ai lui Hitler. Au fost eliminați însă și alți adversari politici, foști lideri conservatori și personalități care nu aveau legătură directă cu SA, dar care erau percepute ca potențiale amenințări.

Numărul exact al victimelor rămâne necunoscut. Regimul nazist a recunoscut oficial aproximativ 85 de execuții, însă istoricii consideră că numărul real al celor uciși a fost mult mai mare.

„Noaptea Cuțitelor Lungi” a reprezentat un moment decisiv în istoria Germaniei naziste. Prin această epurare, Hitler a eliminat opoziția din propriul partid, a câștigat sprijinul armatei și a demonstrat că este dispus să folosească violența pentru a-și menține puterea. După moartea președintelui Paul von Hindenburg, survenită la scurt timp, Hitler a preluat și funcția de șef al statului, devenind conducătorul absolut al Germaniei.