SCRISOAREA LUI NEACȘU DIN CÂMPULUNG – PRIMUL DOCUMENT PĂSTRAT ÎN LIMBA ROMÂNĂ

29-06-2026 138 vizualizari 3

Puține documente au o importanță atât de mare pentru istoria și cultura românească precum Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung. Redactată în anul 1521, aceasta este considerată cel mai vechi document păstrat scris în limba română și reprezintă o mărturie prețioasă despre viața, limba și evenimentele din Țările Române de acum mai bine de cinci secole.

O scrisoare cu rol de avertisment

Autorul documentului este Neacșu Lupu, un negustor din Câmpulung Muscel, unul dintre cele mai importante centre comerciale ale vremii. Scrisoarea a fost trimisă lui Johannes Benkner (cunoscut și sub numele de Hans Benkner), judele orașului Brașov.

Mesajul nu avea un caracter personal, ci unul practic și urgent. Neacșu îl avertiza pe Benkner asupra mișcărilor armatei otomane la sud de Dunăre și asupra pericolului pe care acesta îl reprezenta pentru Transilvania și pentru regiunile aflate în apropierea granițelor Imperiului Otoman.

Din acest motiv, documentul este considerat de unii istorici un adevărat raport de informații sau un avertisment strategic transmis într-o perioadă marcată de tensiuni militare și politice.

Cel mai vechi text românesc păstrat

Importanța scrisorii nu constă doar în conținutul său, ci mai ales în limba în care a fost redactată. În secolul al XVI-lea, documentele oficiale din Țara Românească și Moldova erau scrise, de regulă, în limba slavonă, limba cancelariei și a bisericii.

Scrisoarea lui Neacșu este însă redactată în limba română, folosind alfabetul chirilic. Formula de început și cea de încheiere sunt scrise în slavonă, conform uzanțelor epocii, însă corpul textului este românesc.

Pentru lingviști, documentul reprezintă o adevărată comoară, deoarece oferă informații despre felul în care vorbeau și scriau românii acum peste 500 de ani. Multe cuvinte și expresii sunt ușor de recunoscut și astăzi, demonstrând continuitatea limbii române de-a lungul secolelor.

Cum suna limba română în 1521

Scrisoarea începe astfel:

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole...”

În româna actuală:

„Preaînțeleptului și cinstitului jupân Hanăș Benkner din Brașov, multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung.”

Deși textul este scris cu litere chirilice, numeroase pasaje pot fi înțelese fără dificultate de un cititor contemporan. În document apar cuvinte precum „corăbii”, „Dunăre”, „oameni”, „împărat” sau „știre”, termeni care au rămas aproape neschimbați până în prezent.

Acest fapt demonstrează că structura fundamentală a limbii române era deja bine conturată la începutul secolului al XVI-lea.

Descoperirea documentului

Timp de secole, scrisoarea a rămas păstrată în arhivele Brașovului. Ea a fost redescoperită în anul 1894 de arhivistul german Friedrich Wilhelm Stenner, care a realizat importanța excepțională a documentului pentru istoria limbii române.

De atunci, Scrisoarea lui Neacșu a devenit unul dintre cele mai valoroase documente istorice românești și este studiată atât de istorici, cât și de lingviști.

O fereastră către trecut

Dincolo de valoarea sa lingvistică, documentul oferă informații importante despre relațiile comerciale dintre orașele românești și cele transilvănene, despre amenințarea otomană și despre modul în care circulau informațiile într-o epocă fără ziare, telefon sau internet.

Scrisoarea lui Neacșu dovedește că negustorii, boierii și conducătorii locali formau o rețea prin care veștile importante erau transmise rapid, uneori având un rol esențial în apărarea comunităților.

O moștenire de peste cinci secole

La mai bine de 500 de ani de la redactare, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung rămâne unul dintre simbolurile culturii române. Ea marchează începutul istoriei scrise a limbii române și oferă generațiilor de astăzi posibilitatea de a privi direct în trecutul unei națiuni aflate la răscrucea marilor evenimente ale Europei medievale.

Puține documente pot spune atât de multe în doar câteva rânduri. Scrisoarea lui Neacșu este una dintre acele rare mărturii care au supraviețuit timpului și care continuă să vorbească despre originile și identitatea românilor.