Edmond Halley s-a născut pe 8 noiembrie 1656 la Hackney, lângă Londra, a fost pasionat de matematică din copilărie și în 1673, la vârsta de 17 ani, a devenit student la Oxford. Trei ani mai târziu, s-a stabilit pe Insula St. Elena, în Atlanticul de Sud, înființând aici un observator astronomic. Halley a revenit în țara natală în 1678, an în care a publicat Catalogus Stellarum Australium și a fost ales membru al Royal Society.

În 1682, astronomul s-a căsătorit cu Mary Tooke, alături de care a avut trei copii și în septembrie același an a urmărit evoluția cometei care astăzi îi poartă numele și de care a fost fascinat întreaga sa viață. Câțiva ani mai târziu și-a început cariera de profesor de geometrie la Universitatea din Oxford, iar în 1710 a devenit doctor în științe. Studiile sale au dus, în 1705, la apariția volumului “Synopsis Astronomia Cometicae”, în care susținea că unele comete apărute, conform documetelor pe care le consultase, în 1456, 1531, 1607 și 1682 sunt, de fapt, manifestări ale aceleiași comete, care urma să revină în anul 1758. În 1720, cercetărorul a fost numit în poziția de astronom al curții regale și a primit toate resursele pentru a-și desăvârși lucrările.

Edmond Halley a murit pe 14 ianuarie 1742, la vârsta de 85 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul vechii biserici St. Margaret’s din Lee, lângă Greenwich. Când vechea biserică a fost demolată, piatra funerară a savantului a fost amplasată în Camera Obscură a Observatorului Regal.

Din păcate, în 1758, când cometa pe care o cercetase mare parte din viață a trecut din nou pe lângă Pământ, Halley nu a mai putut să o vadă, dar informațiile sale s-au dovedit de mare folos pentru astronomii epocii.

Perioada medie a orbitei cometei Halley este de 76 de ani, dar datele apariției sale nu se calculează prin adunarea numărului 76 la ultima dată a observării fenomenului, deoarece forța gravitațională a planetelor alterează perioada orbitală de la o revoluție la alta.

Între anii 239 î.Hr. și 1986, anul ultimei apariții a cometei, perioada orbitală a variat de la 79,3 ani (în anii 451 și 1066) la 76 de ani.

Steaua cu coadă, cu plete, steaua mătură, steaua care fumegă, așa cum a fost numită de-a lungul timpului, a fost însoțită de o mulțime de povești şi speculaţii.

S-a spus că între anii 467—543 înaintea de Christos, când cometa Halley s-a arătat de două ori, apariţia ei ar fi anunțat secolul de aur al Antichităţii, al marilor întemeietori de religii și de şcoli filozofice, deoarece în acea perioadă trăiau, pe continente diferite, Zalmoxis, Pitagora, Confucius, Lao Zi, Budha, Vardhamana (întemeietorul jainismului) și Anaximene.

Printre alte evenimente istorice legate cometa Halley au fost invazia Angliei de către Wilhelm Cuceritorul în 1066, căderea Constantinopolului în 1453, asediul Vienei în 1683 și intrarea armatelor lui Napoleon Bonaparte în Rusia în 1811. Tot pe seama apariției ei pe 20 aprilie 1910 a fost pusă și declanșarea Primului Război Mondial patru ani mai târziu.

Cometa a fost pictată de celebrul pictor florentin Giotto din Bondone (1266 – 1337), a fost conturată pe tapiseria reginei Mathilde, la Bayeux, și a fost imprimată în scriere cuneiformă pe o tăbliță de lut din Babilon, datată septembrie 164 î.Hr., ce este deținută astăzi de British Museum.

În februarie 1857, fabulistul Grigore Alexandrescu îi dedica un poem:

„Cometă cu lungi coade, însă cu scurtă minte,

De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim?

El, drept, mult nu plăteşte, dar tot avem cuvinte

Viaţa-i păcătoasă câtva să prelungim.

Câmpiile de astăzi sunt ele mai mănoase

Decât cele antice? Măgarii mai deştepţi?

Broasca mai muzicantă în bălţile stufoase?

Tigrii mai cu blândeţe, şi oamenii mai drepţi?

Nu, nu! Bagă de seamă să nu faci o greşeală

De care mai în urmă amar să te căieşti.

Ba încă să dai, poate, o aspră socoteală!

Preabunului părinte al rasei omeneşti.

Atuncea, dacă globul n-o merita viaţă,

Poţi să-l prăjeşti în voie-ţi, eu nu mă-mpotrivesc,

Dar azi, topeşte numai a inimilor gheaţă

Şi arde astrologii ce lumea îngrozesc!

În aprilie 1910, la următoarea apariție a celebrei comete, poeții Dimitrie Anghel şi Șt. O. Iosif scriau:

„De unde vii, cometă minunată,

Ce nu te ştie nici un astronom?

Ai mai trecut peste Pământ vreodată?

Te-a mai văzut vreodată ochi de om?

De unde vii, că despre tine tac

Izvoadele cele mai vechi din lume?

Cine eşti tu, de nu porţi nici un nume

Şi nu eşti scrisă-n nici un zodiac?

Din care-afund de vremi nemărginit

Te-ntorci, şi câte mii de veacuri sunt

De când te-ai dus şi n-ai mai revenit

Atâta de aproape de Pământ?

De unde vii, nu ştiu — dar ştiu că eu

Nu m-aş fi-ntors ca tine, înapoi,

Ci ocoleam pe veci din drumul meu

Pământul — globul ăsta de noroi!”

*** Cometei, D, Anghel și Șt. O. Iosif, 1910

Presa scria însă în iunie același an: “Cometa, faimoasa cometă a lui Halley care până mai săptămânile trecute ne-a îngrijat atât de mult dar de care ne batem joc acum ca de ceva care nu ne mai poate atinge, cometa s-a depărtat de noi şi zboară în adâncimile albastre, lăsând pământul neclintit şi pe oameni cu bucuriile, suferinţele şi păcatele lor. Cu bucurii puţine, cu suferinţe mai multe şi cu nenumărate păcate. De-ar fi cometa o fiinţă însufleţită care să cugete şi să priceapă, cât s-ar mira ea, uriaşă, de cât rău a îmbibat sufletul minusculului om”.

*** Tribuna, iunie 1910

Primul „semn de viaţă” al cometei, după o lungă “hibernare”, a fost recepţionat pe 16 octombrie 1982, prin intermediul telescopului de la Mount Palomar, California. La acel moment se afla în afara orbitei planetei Saturn, sub forma unui obiect cu secţiunea transversală de câţiva kilometri pătraţi, ce apărea ca un punct slab luminos.

Ultima apariție a cometei Halley, în februarie 1986, a declanșat un nou val de speculații, în ciuda apelurilor autorităților la calm și al informațiilor furnizate de oamenii de știință, care au anunțat că planeta Pământ nu va fi afectată în niciun fel. Cercetătorii de pe misiunile spațiale Giotto (a Agenției Spațiale Europene) și Vega (sondele 1 și 2, coordonate de savanții sovietici) au furnizat informații relevante referitoare la structura și suprafața cometei Halley, arătând că nucleul avea forma unei arahide întunecate, lungă de 15 km, cu o lățime cuprinsă între 7 și 10 km. Materialul lăsat în urmă de cometă era compus din 80% din apă, 10% din monoxid de carbon și 2,5% dintr-un amestec de metan și din amoniac, restul fiind alte hidrocarburi, fier și sodiu, au arătat cercetările realizate la acel moment.

Următoarea apariție a planetei Halley este estimată în jurul datei de 28 iulie 2061.

Surse:

Tribuna Aradului (1910)

Realitatea ilustrată (1930, 1931)

Ziarul Științelor și Călătoriilor (1933)

Știință și Tehnică (1986)