Masacrul din Duminica Floriilor este semnul terifiant al unei continuităţi. Pentru Rusia lui Vladimir  Putin teroarea este unica manifestare a politicii externe, iar crimele de război sunt imaginea, teribilă, a  propriei viziuni despre relaţiile dintre naţiuni. Mai mult decât un act de barbarie,  atacul din Duminica Floriilor este o provocare  lipsită de  ambiguitate. Departe de a fi angajată pe un iluzoriu drum al păcii, Rusia este pregătită să recurgă la violenţă şi la intimidare spre a-şi atinge autenticul obiectiv, acela de a compromite, fatal, statalitatea şi viabilitatea Ucrainei.

Pace şi război

    Atacul de zilele trecute descrie  maniera în care Rusia  înţelege pacea  acceptabilă , in  termenii ei. Pacea  rusă este  pacea care ar conduce, pe termen mediu şi lung, la instituirea  protectoratului de tip colonial pe care  statul rus îl consideră ca unicul în măsură să îi satisfacă interesele imperiale. Dezarmată, demoralizată şi izolată, Ucraina ar înceta să mai fie un obstacol pentru expansiunea rusă.

    Incapabilă să învingă, decisiv, pe câmpul de luptă, primitivă şi barbară, forţa militară rusă se sprijină pe cele două elemente conturate în anii de după 2022:  crimele de război şi dispreţul pentru viaţa omenească. Rusia nu pare pregătită să abandoneze politica testată în cei trei ani de agresiune: discuţiile despre pace nu sunt decât tactici de  tergiversare  de inspiraţie sovietică.

    Pentru Statele Unite, provocarea rusă este una care nu mai poate fi ignorată. Masacrul din Duminica Floriilor dezvăluie, dincolo de orice ambiguitate, ipocrizia sângeroasă a regimului putinist.  Carnagiul de duminică  este gândit ca un semnal de intimidare şi  de şantaj colectiv. Impunitatea nucleară  conferă Rusiei o agresivitate care pare de neoprit.

    În aceste momente, apelul la pragmatismul şi la luciditatea  reflecţiei lui Raymond Aron rămâne  calea de urmat. Iluziile umanitariste şi pacifiste ne pot fi fatale : evitând escaladarea ce poate conduce la confruntarea nucleară, avem datoria de a pregăti condiţiile unei păci care să  nu însemne o capitulare ruşinoasă.

    Iar drumul spre o asemenea  pace trece, in aceste momente, prin fermitatea angajamentului în sprijinirea  Ucrainei. Războiul nu poate fi încheiat  decât dacă Federaţia Rusă va accepta negocierile de  pace. Iar  acceptarea nu poate interveni decât  dacă alternativa continuării războiului va deveni una imposibil de  susţinut.

    Administraţia americană este singura care poate face această alegere. Pacea  impune nu doar intensificarea sancţiunilor- Ucraina trebuie să dispună de  mijloacele militare care să descurajeze agresiunea, de o manieră credibilă. Statele Unite sunt unica putere globală capabilă să imbine, convingător, cele două politici, de coerciţie economică şi de asistenţă armată.

    Pacea evocată de administraţia americană  rămâne o himeră atâta vreme cât  Rusia lui  Vladimir Putin  este fidelă politicii terorii de stat.  Rusia trebuie forţată să accepte  pacea. Tratativele care să încheie, fie şi temporar, conflictul  sunt imposibil de purtat în climatul de acum.

    Indiguirea Rusiei este ţinta  unei politici pragmatice şi prudente, iar o asemenea politică nu se poate înfăptui prin capitulare şi laşitate. O pace care ar consfinţi protectoratul rus peste Ucraina ar însemna nu doar  un eşec strategic, ci  şi preludiul  altor conflicte.

     Opţiunile din aceste luni şi din aceşti ani vor modela viitorul. Masacrul din Duminica Floriilor este un semn al vremurilor  tragice de acum. Prăbuşirea Ucrainei poate  apropia de naţiunile noastre  politica rusă a terorii de stat.