Consecințele impactului asteroidului responsabil de dispariția dinozaurilor nonaviați au fost mult mai spectaculoase decât ne-am imaginat. Pe lângă incendiile globale și iarna nucleară care au urmat, s-a produs un alt fenomen titanic: un tsunami de o putere inimaginabilă. Oamenii de știință au descoperit recent urmele lăsate de acest val monstruos sub forma unor ”megaondulații” pe fundul oceanului, iar acestea se extind mult mai departe decât se credea.

În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroid cu diametrul de aproximativ 12 kilometri s-a prăbușit în ceea ce astăzi este Peninsula Yucatán din Mexic, lovind Pământul la un unghi de aproape 60 de grade în ape cu adâncimi cuprinse între o sută de metri și doi kilometri. Această coliziune extrem de violentă a format craterul Chicxulub, cu un diametru de aproape 180 km, și a declanșat o serie de cataclisme care au întors planeta cu susul în jos. Consecințele acestui impact au fost mondiale. Explozia a aruncat în atmosferă resturi incandescente, provocând incendii masive. Timp de luni de zile, lumina soarelui a fost blocată de praful și funinginea în suspensie, ducând la o răcire bruscă a climei. Această iarnă nucleară a contribuit la dispariția rapidă a aproape 75% din speciile vii, inclusiv dinozaurii.

În plus față de aceste efecte atmosferice, impactul a generat și un cutremur cu o magnitudine de peste 11 grade. Intensitatea sa a fost de așa natură încât a deformat solul și fundul oceanului ca un covor scuturat. Acest cutremur extrem a provocat prăbușirea platformelor submarine și deplasarea unor mase uriașe de sedimente. La scurt timp după aceea, un tsunami de o amploare inimaginabilă a măturat fundul marin slăbit și fluidizat. Pe măsură ce valurile au întâlnit relieful submarin, au sculptat formațiuni geologice enorme, cunoscute astăzi sub denumirea de ”megaondulații”, care stau mărturie pentru violența fără precedent a acestei catastrofe.

Într-un studiu recent, publicat în Marine Geology, oamenii de știință au analizat o vastă colecție de date seismice 3D, provenite în principal din industria petrolieră. Ei au descoperit că aceste ondulații se întind pe o suprafață mult mai mare decât fusese documentat anterior.

Pentru a studia mai aprofundat aceste formațiuni, care au o înălțime medie de 516 metri și o lungime de undă de aproximativ 600 de metri, cercetătorii au analizat 2 400 km² de date seismice 3D care acoperă zone mai adânci ale platoului continental. Ei au descoperit apoi că aceste ondulații gigantice se extindeau pe întreaga regiune, demonstrând amploarea tsunamiului. Cercetătorii au observat, de asemenea, variații ale formei și orientării ondulațiilor în funcție de locația lor. În apropierea rupturii platformei continentale, unde aceasta se prăbușește brusc, ondulațiile sunt foarte asimetrice, ceea ce sugerează că tsunami-ul a lovit această zonă cu o forță mare. Această asimetrie a făcut posibilă determinarea direcției valurilor, care s-au deplasat din craterul de impact Chicxulub pe peninsula Yucatán. Mai în interior, ondulațiile sunt mai puțin asimetrice, indicând faptul că comportamentul tsunami-ului a variat în funcție de adâncimea apei. În zonele mai adânci, ele capătă forme mai variate, probabil din cauza interacțiunii tsunami-ului cu falii și structuri geologice subacvatice.

Studiul mega-ondulațiilor nu numai că aruncă lumină asupra unui eveniment străvechi, dar are și implicații vitale pentru viitorul nostru. Recreând condițiile impactului Chicxulub, oamenii de știință pot înțelege acum mai bine fenomenele care au urmat. Aceste cercetări fac posibilă dezvoltarea unor modele mai precise ale efectelor impactului cu asteroizi, oferind instrumente mai fiabile pentru prezicerea și anticiparea consecințelor unui astfel de eveniment la scară globală.

Deși șansele unui impact iminent sunt reduse, o mai bună înțelegere a valurilor generate de astfel de coliziuni este esențială pentru a ști cum să reacționăm și să protejăm populațiile de coastă. Într-adevăr, un tsunami gigantic ar putea provoca distrugeri masive pe zone de coastă vaste. Prin urmare, această cercetare ne ajută să identificăm strategii de avertizare, de gestionare a riscurilor și de prevenire în fața unui scenariu catastrofal, permițându-ne să fim mai bine pregătiți pentru evenimente la scară largă care pot fi rare, dar care pot fi devastatoare.