Descoperirea făcută de către oamenii de știință la Cernobîl ridică semne de întrebare în ceea ce privește genetica. Află ce se întâmplă cu câinii care trăiesc în jurul centralei nucleare și care au fost expuși la radiații.

În urma dezastrului nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie 1986, aproximativ 120.000 de oameni care locuiau în zona înconjurătoare și în orașul din apropiere Pripyat au fost forțați să evacueze și să-și abandoneze casele. Aceasta a inclus și mulți câini de companie care, împotriva oricărui pronostic, au reușit să stabilească o populație solidă care încă trăiește pe pământul iradiat care înconjoară centrala aflată în descompunere.

Într-un nou studiu, oamenii de știință au încercat să obțină o înțelegere mai profundă a populațiilor neobișnuite de câini care trăiesc în jurul Cernobîlului, în ideea contaminării dure a mediului la care mulți sunt expuși zilnic.

Cu ajutorul probelor de sânge recoltate de la animalele fără stăpân între 2017 și 2019, ei au analizat genetic 302 câini din populațiile care locuiesc în cadrul centralei electrice, precum și pe cei la 15 până la 45 de kilometri de locul dezastrului.

Doar privind ADN-ul câinilor care trăiesc în apropiere de Cernobîl, a fost clar că aceștia sunt diferiți genetic de animalele de companie care trăiesc în alte părți ale lumii, ceea ce cercetătorii cred că este o reflectare a radiațiilor ionizante la care au fost expuși de generații.

În total, noua cercetare a constatat că această populație conține 15 structuri de familie complexe care au fost unice în comparație cu alți câini. Cu toate acestea, este, de asemenea, clar că acei câini se mișcă în diferite zone și se înmulțesc liber unul cu celălalt.

„Cred că cea mai remarcabilă părere despre studiu este că identificăm populații de câini care trăiesc în umbra reactorului și putem spune cine sunt acești câini doar privind profilul lor ADN. Să ne gândim la familiile care trăiesc în locuri cum ar fi cele de combustibil uzat este incredibil și vorbește despre rezistența câinilor ca specie.

De asemenea, constatăm că acei câini care trăiesc în zona de excludere acum sunt probabil descendenți ai animalelor de companie de la oamenii care au fugit din zonă când s-a produs explozia. Putem vedea istoria acelor animale de companie gravate în ADN-ul câinilor care trăiesc astăzi în zona de excludere”, a declarat Elaine Ostrander, autorul studiului și genetician la Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman al NIH.

Descoperirea de la Cernobîl care ridică semne de întrebare specialiștilor

Potrivit celui mai recent număr, până la 800 de câini semi-sălbatici ar fi trăit în ținutul din jurul Cernobîlului, inclusiv în zonele foarte contaminate. Câinii sunt clasificați drept semi-sălbatici, deoarece au unele întâlniri cu oamenii. Lucrătorii și cercetătorii din zonă sunt cunoscuți că hrănesc animalele, în timp ce veterinarii vizitează ocazional zona pentru a-și actualiza vaccinurile și pentru a trata orice probleme medicale pe care le au.

Acum, această cercetare a arătat că este posibil să se distingă în mod fiabil diferitele populații de câini de la Cernobîl, cercetătorii speră să caute pentru a vedea dacă diferențele genetice au un impact asupra sănătății, aspectului și comportamentului lor. Ar putea chiar să arunce o privire asupra mutațiilor genetice care ajută animalele să supraviețuiască în fața radiațiilor, spun cercetătorii.

„În mod ideal, am dori să găsim variante pe care ADN-ul le-a dobândit de-a lungul celor 15 generații de la accident, care să permită supraviețuirea expunerii mari la radiații față de mediul cu expunere scăzută la radiații”, a explicat Ostrander.

Toate acestea sunt încă la început, dar cercetătorii au fost extrem de încântați să arate cum se poate face acum o analiză genetică super-detaliată chiar și în cazul unor câini fără stăpân. Potrivit autorului studiului, Tim Mousseau, următoarea etapă a acestui studiu va implica creșterea măririi la nivelul întregului genom și al arhitecturii sale.