Contrar a ceea ce am putea presupune despre migrația oamenilor moderni din Africa, cel puțin o parte a acestui fenomen ar fi putut fi determinată nu de „coridoare verzi”, ci de lipsuri și privațiuni.

Studiul care urmărește să facă lumină în istoria umană

O nouă analiză, care implică sticla vulcanică găsită în Etiopia, dezvăluie că oamenii au trăit în condiții de secetă în Cornul Africii, acum 74.000 de ani, forțându-i să se adapteze și, posibil, să călătorească, pentru a-și maximiza resursele disponibile.

Urmând râurile și bălțile sezoniere, unde hrana era abundentă, ar fi putut crea ceea ce o echipă de cercetători numește „autostrăzi albastre”, care au facilitat o dispersie din Africa și în lumea largă.

„Pe măsură ce oamenii au epuizat hrana în jurul unei bălți sezoniere uscate, probabil au fost nevoiți să se mute la alte bălți”, explică antropologul John Kappelman de la Universitatea din Texas din Austin, care a condus cercetarea.

„Râurile sezoniere au funcționat astfel ca pompe care au tras populațiile de-a lungul canalelor de la o baltă la alta, putând astfel să conducă cea mai recentă dispersie din Africa.”

Oamenii și strămoșii umani au migrat din Africa de multe ori în preistorie, iar o schimbare a condițiilor climatice pare să fie un motiv foarte plauzibil pentru aceasta. Dar să reconstituim când și de ce oamenii în masă au plecat din Africa poate fi destul de complicat.

Teoria „coridorului verde”

Teoria „coridorului verde” propune că, odată cu extinderea și îmbogățirea resurselor alimentare, oamenii s-au extins împreună cu acestea.

Kappelman și colegii săi au dorit să investigheze o forță motrică alternativă din spatele celei mai recente și mai răspândite migrații, care a avut loc cu mai puțin de 100.000 de ani în urmă.

Cercetarea s-a concentrat pe situl arheologic Shinfa-Metema 1 din ceea ce este acum nord-vestul Etiopiei, investigând modul în care oamenii de acolo trăiau.

Acolo, au descoperit unelte de piatră, oasele animalelor consumate de oameni, resturile focurilor de gătit și fragmente microscopice de sticlă vulcanică, cunoscute sub numele de criptotefră, care se potrivesc chimiei erupției Toba.

„Una dintre implicațiile revoluționare ale acestui studiu”, spune arheologul Curtis Marean de la Universitatea de Stat din Arizona, „este că, cu noile metode de criptotefră dezvoltate pentru studiul nostru anterior din Africa de Sud, și acum aplicate aici în Etiopia, putem corela situri din întreaga Africă, și poate chiar din lume, la o rezoluție de câteva săptămâni”.

Misterul cenușei de vulcan

Criptotefra sunt mai mici decât lățimea unui fir de păr uman, dar pot dezvălui multe despre istoria umană. De exemplu, criptotefra pot ajuta la dezvăluirea extinderii unei erupții vulcanice.

Studiile anterioare au arătat că cenușa din erupție a fost depusă și în alte părți ale Africii. Dar acestea ajută, de asemenea, oamenii de știință să stabilească o dată pentru artefactele arheologice.