Orașele României, în perioada Imperiului Otoman

El descria, în volumul VI din „Călători străini despre Ţările Române„, cetatea Devei ca pe un „fort fără puncte de slăbiciune”.

„O solidă fortăreaţă este ridicată pe o stâncă abruptă, care îşi înalţă capul până la creştetul cerului, pe marginea fluviului Mureş. Din nicio parte neputându-i-se pregăti minarea, nu este cu putinţă de a fi cucerită în niciun fel, numai dacă va fi luată prin asediu, din cauza foamei, prin predare. Cu toate că fluviul Mureş are un debit îmbelşugat, nici din partea aceea nu există nicio teamă. În Ţara Ardealului nu există o altfel de cetate înaltă, o cetate de fortăreaţă întărită, ca şi când cetatea ar fi fost creată de însăşi mâna forţei. Toate casele sale sunt palate ca nişte cetăţi, decorate cu sticlă şi cărămidă multicoloră. Ferestrele dau înspre fluviul Mureş şi se apără reciproc. Oraşul de jos de pe malul Mureşului de asemenea este foarte împodobit şi înfloritor, plăcut încheiat, fiind înfrumuseţat cu mai multe biserci magnifice. Cuprinde o mie de case împodobite”, scria Evilya Celebi, în carte.

De asemenea, Iașiul era descris, la mijlocul secolului XVII, ca o aşezare întinsă, unde se afla un palat măreţ: „Varoşul oraşului Iaşi cuprinde 20.000 de case acoperite cu stuf, la miazănoapte de palatul beiului, într-un loc întins. Printre aceste case se află vreo 700 de uliţe curate, largi şi acoperite cu scânduri. Se găsesc şi 11 mănăstiri care nu au nicăieri pereche, poate numai în ţinutul Kiev al moscovitului”.

Evliya Celebi descria orașul Timişoara ca fiind o cetate aşezată pe un pământ înverzit, mănos, înconjurată de grădini şi parcuri de trandafiri: „Pe aceste câmpii nu se află piatră nici măcar cât un bob de fasole”.

„Când plouă în oraş, în locurile mocirloase din afara oraşului se împotmoleşte până şi un elefant. Printre ciudăţeniile oraşului Timişoara se numără şi faptul că nu are deloc ţânţari, după cum nu s-a pomenit până acum niciun caz de epilepsie. Populaţia paşnică e formată din oameni simpli şi milostivi. Aici se află ostaşi veseli, negustori şi oameni învăţaţi. Datorită apei şi climei bune, oamenii sunt veseli şi cumpătaţi”, scria istoricul.

Desigur, și orașul București l-a impresionat pe istoricul Celebi. El spunea despre Capitala noastră de azi că e plină de „bărbaţi arătoşi şi femei frumoase”. El a rămas cu impresia despre București că este un loc plăcut, unde erau foarte mulţi bărbaţi arătoşi şi femei uşoare pe vremea aceea.

„Îndeosebi când omul vede fetele necăsătorite umblând cu capul gol şi cu părul despletit fir cu fir şi cu papucii galbeni în picioare, la drept vorbind i se împrăştie mintea ca părul răvăşit. Dar majoritatea acestora sunt nişte sărmane cu moravuri uşoare. Toate nelegiuitele de aici umblă cu faţa descoperită şi poartă fuste de stofă şi de mătase aurită, în diferite culori. Toţi ghiaurii de aici poartă dulame albastre, postav şi veşminte ca cei de la serah, iar pe cap îşi pun căciulă tătărască. Mari şi mici, toţi îşi atârnă de gât o cruce de aur, de argint sau de bronz, fiindcă aceşti ghiauri sunt din neamul lui Mesia, iar cartea lor este Evanghelia. Au datini eretice, iar în loc de bairam au unele zile nefaste, adică sărbătoarea de ouă roşii care este aceeaşi ca la ghiaurii greci”, scria acesta, în carte.