Colosul din Rodos reprezintă una dintre cele şapte minuni ale Lumii Antice, alături de Grădinile Suspendate ale Semiramidei, Templul Zeiţei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria şi Piramida din Giza. Acesta a fost o statuie imensă, de 32 sau 36 de metri, construită pe insula Rodos din Grecia, care îl înfăţişa pe zeul Soarelui grecesc, Helios.

Istoria construirii colosului începe înainte de 305 î.Hr, când regele macedonean Demetrios al Frigiei şi al Lidiei, cunoscut sub numele de „asediatorul cetăţilor”, a cerut locuitorilor insulei Rodos să participe la o campanie împotriva oraşului Alexandria, din Egipt. Aceştia au refuzat pentru că erau parteneri comerciali cu cei din metropola egipteană, lucru care a dus la dorinţa lui Demetrios să asedieze Rodos.

Astfel, se spune că regele Frigiei şi Lidiei a construit cel mai mare turn de asediu din lume, faimosul „Helepolis” sau „distrugătorul de cetăţi”, înalt de 30 de metri. Pentru a fi eficient, turnul din lemn de stejar se apropia foarte mult, cu ajutorul unor roţi, de cetatea ce se dorea a fi asediată. Conform unor calcule recente, 1400 de oameni îl puteau urni din loc. Din vârful acestuia se puteau catapulta pietre de cincizeci de kilograme şi se aruncau cârpe aprinse; la baza lui se afla un berbec, ce ar fi produs spărtură în zidul cetăţii din Rodos de la primul atac.

Speriaţi, locuitorii insulei greceşti au cerut ajutor din partea zeului Soarelui şi protectorul insulei, Helios. Dacă li s-ar fi ascultat rugăciunile, ei au promis să-i ridice o statuie mai frumoasă decât toate statuile de zei din acea perioadă. Salvarea cetăţii a venit de la o idee luată în mare grabă: locuitorii insulei s-au gândit să sape în cursul nopţii un şanţ mare, în care, a doua zi, au intrat roţile din faţă ale turnului lui Demetrios. Astfel, regele „distrugător de cetăţi” s-a retras din Rhodos.

Locuitorii insulei au vrut să-şi ţină promisiunea, de aceea au început realizarea statuii divine, ca mulţumire pentru că zeul lor le protejase cetatea în timpul asediului. Construirea lui Helios ar fi durat doisprezece ani şi ar fi fost finalizată în 282 î.Hr. Conform cercetătorilor, aceasta s-ar fi aflat pe locul unde acum este intrarea în Castelul Templierilor. Impozantă prin înălţime şi aspect, întreaga construcţie ar fi dus la ruinarea, apoi sinuciderea arhitectului statuii, Chares din Lindos.

Se presupune că statuia ar fi avut între 32 şi 36 de metri înălţime, pe un soclu de cincisprezece metri şi era din bronz întărit cu fier şi piatră. Pentru construire şi consolidare, s-ar fi folosit mai mult de cincisprezece tone de bronz şi nouă tone de fier. Legenda spune că acest colos ar fi stat cu câte un picior pe fiecare mal al portului din Rodos. Când soarele răsărea dimineaţa, se reflecta în bronzul statuii şi făcea ca figura statuii să strălucească.

În 225 î.Hr, în urma unui cutremur, zeului i s-ar fi rupt un picior, iar locuitorii insulei au vrut să-l refacă. Un oracol le-a interiz, însă, să facă asta. În 635 d.Hr, Rhodos a fost cucerită de arabi, iar statuia a fost vândută de către aceştia unui evreu din Siria, care ar fi cărat-o pe 900 de cămile. A impresionat prin dimensiuni şi somptuozitate, iar astăzi rămâne una dintre minunile Lumii Antice. Se crede că ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertăţii din SUA.