Misterul care înconjoară sinuciderea conducătorului nazist Hermann Goring care a preocupat istoricii timp de aproape 60 de ani ar putea în fine să fie rezolvat prin recentele dezvăluiri făcute de un fost paznic care a declarat că i-a dat lui Goring capsula de cianură pe care mareşalul Reichului a utilizat-o pentru a se sinucide la 15 octombrie 1946.

"Mă simt foarte rău din cauza asta", a spus Herbert Lee Stivers ziarului Los Angeles Times, adăugând că totul s-a datorat din cauza unui flirt cu o misterioasă fată germană. Stivers era pe atunci în gardă la procesele criminalilor de război de la Nuremberg. Goring, numărul doi în ierarhia regimului nazist, era judecat în acelaşi timp cu 21 de alţi şefi nazişti. Au fost avansate mai multe teorii potrivit cărora Goring ar fi ascuns fiola în coroana sa dentară din aur, într-un dinte stricat, în păr sau în alte zone ale corpului său. Alţii au sugerat că cineva i-ar fi strecurat otrava cu puţin timp înainte de moartea sa, probabil un ofiţer american pe care Goring l-a mituit cu un ceas, sau doctorul german care l-a examinat regulat, sau un ofiţer SS care i-ar fi transmis-o într-un săpun american, sau soţia sa Emmy care i-ar fi transmis-o prin gura sa în cursul unui sărut al morţii, în timpul ultimei sale vizite.

Dar Stivers spune că toate astea sunt false. "Eu i-am dat-o", a declarat el (acum în vârstă de 78 de ani). Până acum, el a păstrat secretul pentru că i-a fost teamă să nu fie judecat de către armată. În fine, a decis să facă public. Conform spuselor sale, într-o zi, în afara hotelului unde se afla un club de ofiţeri, a fost atras de o brunetă frumoasă care spunea că se numeşte Mona. "Ea m-a întrebat ce făceam, şi i-am spus că eram în gardă. Ea a spus: Puteţi vedea toţi prizonierii? În fiecare zi, i-am răspuns eu. Ea a spus: Nu semeni cu cineva din gardă. I-am spus: Pot s-o demonstrez. Am obţinut un autograf de la Baldur von Schirach şi i l-am arătat. Ea a spus: Oh, pot să-l am?, şi am spus desigur. În ziua următoare îl păzeam pe Goring şi am obţinut un autograf şi i l-am transmis. Ea mi-a spus că avea un prieten care dorea să mă întâlnească. A doua zi ne-am dus să-l vedem la el". Acolo, Stivers a fost prezentat unor bărbaţi care i-au spus că se numesc Erich şi Mathias. Ei i-au precizat că Goring era un bărbat foarte bolnav care nu primea tratamentul de care avea nevoie ... În două rânduri, a declarat Stivers, i-a transmis lui Goring note ascunse de Erich într-un stilou-pană.

A treia oară, Erich a pus o capsulă în stilou pentru ca el să i-o dea nazistului: El a zis că era un medicament şi dacă acesta mergea şi Goring se va simţi mai bine, îi vor trimite altele, a spus Stivers. El a spus că îi vor da două săptămâni şi că Mona îmi va spune dacă ei vor dori să-i trimită alte medicamente. După ce i-a transmis medicamentul lui Goring, Stivers a spus că a dat stiloul tinerei nemţoaice. N-am revăzut-o niciodată pe Mona. Am ghicit că ea m-a folosit, a spus Stivers. Nu m-am gândit la sinucidere când l-am dat lui Goring. Două săptămâni mai târziu, la 15 octombrie 1946, este exact ceea ce a făcut Goring. El a lăsat o notă în care menţiona faptul că a avut întotdeauna cianură în posesia sa.

O cercetare ulterioară a lucrurilor sale personale închise într-o încăpere a puşcăriei a permis de a se descoperi o altă capsulă de cianură - model standard al şefilor nazişti - ascunsă în bagajele sale. Sinuciderea sa i-a înfuriat la culme pe ofiţerii aliaţilor pentru că îi întărea considerabil reputaţia printre compatrioţii săi nazişti, care au salutat gestul lui Goring de-a fi scăpat astfel de umilinţa ştreangului pe care îl pregătiseră Aliaţii victorioşi. Ei au începutsă vorbească de asul aviaţiei germane din primul război mondial numindu-l Hermann al nostru. Dar dezvăluirile făcute de Stivers arată şi surprinzătoarele relaţii de amiciţie care s-au dezvoltat între criminalii de război nazişti şi gărzile lor, aceştia din urmă obţinând autografe de la prizonierii pe care îi păzeau, ca şi cum ar fi fost celebrităţi de la Hollywood...

Stivers a spus: Goring era un tip foarte agreabil. Vorbea foarte bine engleza. Vorbeam despre sport, de jocurile cu mingea. Era un aviator, şi vorbeam despre Lindbergh. Mă simţeam foarte prost după sinuciderea sa. Aveam o impresie caraghioasă; nu credeam că o putuse ascunde asupra sa într-un mod oarecare. Stivers a mai spus că vorbea acum deoarece fiica sa Linda Dadey, căreia îi povestise povestea cu stiloul-pană cu 15 ani înainte, îl sfătuise de a-şi dezvălui rolul.

Ea i-ar fi spus: Tată, tu faci parte din Istorie. Trebuie să povesteşti această poveste înainte de a dispărea. Ea a stat asupra conştiinţei tale toată viaţa. După ce el a aflat că data prescripţiei trecuse demult şi că nu putea fi trimis în judecată, a acceptat să vorbească. Povestea sa este destul de convingătoare pentru a fi adevărată, a spus Times Aaron Breitbart, cercetător la Centrul Simon Wiensenthal din Los Angeles. Dar nu există niciun mijloc în lume de a o proba. Nimeni nu ştie într-adevăr cine a făcut-o în afara persoanei care a făcut-o.