Deși are o forță incredibilă, steaua noastră este percepută de aici, de pe Pământ, ca fiind tăcută. Asta pentru că sunetul nu poate călători prin vidul spațiului. De fapt, Soarele scoate sunete, acestea fiind foarte deranjante.

Soarele este în esență o reacție gigantică de fuziune nucleară, pompând atât de multă energie încât se încălzește și luminează întreaga noastră planetă, ca să nu mai vorbim de restul Sistemului Solar.

Pe lângă cantitățile incredibile de căldură și lumină, Soarele emite și cantități semnificative de sunet. Totuși noi nu le auzim, deoarece sunetul nu poate călători prin spațiu, un vid ce nu conține particule care să poarte vibrațiile, explică IFL Science.

Soarele emite sunete extrem de puternice

În 2015, Craig DeForest, heliofizician la Departamentul de Studii Spațiale al Southwest Research Institute (SUA) a răspuns pe platforma Reddit la o întrebare despre cât de zgomotos ar fi Soarele dacă sunetul ar putea ipotetic să călătorească prin spațiu așa cum o face prin atmosfera Pământului.

Conform calculelor, el a explicat că, teoretic, Soarele emite sunete de aproximativ 100 de decibeli, ceea ce înseamnă aproape la fel de puternice precum statul lângă un difuzor la un concert rock sau într-un club aglomerat. Acest lucru este destul de remarcabil, având în vedere că Soarele se află la 150 de milioane de kilometri distanță de noi.

„Soarele este extrem de zgomotos. E bine că sunetul nu călătorește prin spațiu, nu-i așa?”, a spus el.

Soarele scoate un zumzet scăzut, aproape înfiorător

El a adăugat că avem o idee despre calitatea sunetului datorită numeroaselor instrumente științifice, cum ar fi Michelson Doppler Imager (MDI), montat pe sonda spațială SOHO, care orbitează în jurul Soarelui la 1,6 milioane de kilometri distanță de Pământ.

Undele sonore sunt atât de profunde încât sunt în mod normal la frecvențe care sunt mult prea joase pentru ca urechea umană să le poată capta. De asemenea, nu este un ton singular, ci un model foarte complex de unde acustice, asemănător cu un clopot.

Pentru ca sunetele să poată fi auzite de urechile noastre, oamenii de știință trebuie să le accelereze de zeci de mii de ori, comprimând săptămâni de vibrații în câteva secunde. Prin urmare, rezultatul este rafinat și filtrat. Rezultatul final al acestui proces este un zumzet scăzut, pulsatoriu; aproape înfiorător, dar calmant.

„Sunetul real nefiltrat este mult mai dezordonat, iar pentru urechile umane ar suna mai puțin ca un sunet rezonant, ci mai mult ca un zgomot”, a explicat dr. DeForest.