Un studiu recent a investigat modul în care creierul uman integrează sunetele, tiparele de vorbire și cuvintele în fluxul conversațiilor de zi cu zi.

Cercetătorii au utilizat tehnologii avansate pentru a analiza peste 100 de ore de activitate cerebrală în timpul unor discuții reale, identificând circuitele complexe care permit vorbirea și înțelegerea.

Aceste descoperiri aprofundează înțelegerea interacțiunilor umane și pot contribui la progrese în tehnologia vorbirii și în instrumentele de comunicare.

Studiul, condus de Dr. Ariel Goldstein de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și Google Research, în colaborare cu Institutul de Neuroștiințe de la Universitatea Princeton și Centrul de Epilepsie Comprehensivă NYU Langone, a elaborat un model computațional pentru a explora baza neuronală a conversațiilor.

Această cercetare corelează structurile lingvistice acustice, de vorbire și de nivelul cuvântului, oferind o perspectivă asupra modului în care creierul procesează limbajul în contexte reale.

Activitatea cerebrală a fost înregistrată folosind electrocorticografia (ECoG) pe parcursul a 100 de ore de conversații naturale. Pentru analiza datelor, echipa a utilizat un model numit Whisper, care segmentează limbajul în trei niveluri: sunete, tipare de vorbire și semnificație.

Aceste niveluri au fost comparate cu activitatea cerebrală prin intermediul unor modele informatice avansate. Rezultatele au indicat că modelul poate prezice activitatea creierului cu acuratețe.

Chiar și atunci când a fost aplicat la conversații noi, modelul a asociat corect diferite zone ale creierului cu funcții lingvistice specifice.

De exemplu, regiunile implicate în auz și vorbire s-au aliniat cu sunetul și tiparele de vorbire, în timp ce zonele implicate în înțelegerea la nivel superior s-au aliniat cu semnificațiile cuvintelor. Studiul a relevat, de asemenea, că creierul procesează limbajul într-o secvență.

Înainte de a vorbi, creierul trece de la conceptualizarea cuvintelor la formarea sunetelor, iar după ascultare, procesează în sens invers pentru a înțelege mesajul.

Modelul utilizat în studiu s-a dovedit mai eficient decât metodele anterioare în surprinderea proceselor complexe implicate în conversație. Potrivit Dr. Goldstein, aceste descoperiri contribuie la înțelegerea modului în care creierul procesează conversațiile în viața reală.

Conectând diferite straturi ale limbajului, cercetarea identifică mecanismele care permit oamenilor să vorbească și să se înțeleagă reciproc.

Această cercetare are potențiale aplicații practice, de la îmbunătățirea tehnologiei de recunoaștere a vorbirii la dezvoltarea de instrumente pentru persoanele cu dificultăți de comunicare.

De asemenea, oferă perspective asupra modului în care creierul face ca interacțiunile verbale să pară simple, indiferent dacă este vorba de o discuție cu un prieten sau de participarea la o dezbatere.