O întindere uriașă de vegetație din Utah care deține distincția de a fi cel mai mare organism viu din lume pare să se fragmentize, ca urmare a pășunatului excesiv. Cunoscut sub numele de Pando, organismul enorm este hrana căprioarelor și vitelor, iar noi cercetări indică faptul că eforturile umane de a proteja arborii ar putea exacerba problema.

Acoperind 106 acri și cu o masă uscată de aproximativ 6.000 de tone, Pando este ușor confundat cu o pădure întinsă, formată din peste 40.000 de copaci individuali. De fapt, este un grup de tulpini identice genetic, cu un sistem de rădăcină comun și, prin urmare, constituie un singur organism. Deși vârsta exactă a acestei colecții de “clone” este necunoscută, oamenii de știință cred că Pando datează probabil de la sfârșitul ultimei ere glaciare. Fiind o specie cheie, arboretul de aspen oferă fundația unui întreg ecosistem și susține sute de alte specii.

Cu toate acestea, cercetările efectuate în 2017 au dezvăluit că vitele și căprioarele mănâncă prea mulți lăstari tineri și îi împiedică să ajungă la maturitate. Acest lucru a însemnat că, pe măsură ce copacii mai bătrâni s-au stins, ei nu mai erau înlocuiți de noi creșteri, amenințănd continuarea acestei forme de viață magnifice.

Cel mai mare organism viu de pe Pământ, Pando, moare

Ca răspuns, pădurarii au ridicat garduri în jurul lui Pando, sperând să țină animalele la distanță. Cu toate acestea, un nou studiu care evaluează succesul acestei strategii constată că gardurile pot avea un impact negativ. Potrivit noii cercetări, doar 16% din Pando este împrejmuit corespunzător. În această zonă protejată, arborii tineri sunt capabili să ajungă la maturitate și să înlocuiască copacii muritori. Cu toate acestea, aproximativ 50 la sută din zonă rămâne neîngrădită, ceea ce înseamnă că creșterea în această zonă continuă să se clatine.

În porțiunea neîngrădită, moartea tulpinilor mature creează goluri în suprafață, permițând luminii soarelui să ajungă în pădure. Aceasta, la rândul său, modifică compoziția comunităților de plante și remodelează întregul ecosistem.

Aproximativ o treime din Pando a fost împrejmuită inadecvat până în 2019, când bariera a fost întărită. În această zonă, lăstarii tineri încep acum să ajungă la maturitate, deși efectele pășunatului recent sunt încă puternic vizibile. În esență, Pando a devenit fragmentat în trei zone distincte, fiecare dintre acestea progresând acum de-a lungul unei căi ecologice separate.