Când vorbim despre bucătăria de modă veche, ne imaginăm adesea preparate rudimentare, carne prăjită la foc de lemne sau pâine aspră. În realitate, strămoșii noștri dezvoltaseră deja o adevărată artă culinară, uneori surprinzător de sofisticată. Astăzi, datorită arheologiei și cercetătorilor pasionați, știm că cea mai veche rețetă scrisă cunoscută datează de aproape 4.000 de ani… și s-ar putea să vă surprindă.

Totul a început în Mesopotamia, în ceea ce este acum sudul Irakului. La începutul secolului al XX-lea, arheologii au descoperit patru tăblițe de lut babiloniene gravate în scriere cuneiformă. Multă vreme, aceste tablete au intrigat fără a le dezvălui cu adevărat secretele. Erau rețete medicinale, formule magice sau pur și simplu documente administrative? Abia în 1945, o cercetătoare pe nume Mary Hussey a lansat ideea îndrăzneață că acestea ar putea fi… rețete de gătit. O ipoteză care a fost batjocorită la vremea respectivă, deoarece părea puțin probabil ca instrucțiunile de gătit să fie scrise într-o societate în care transmiterea orală domnea suprem.

Abia în anii 1980, Jean Bottéro, arheolog și specialist în Orientul Apropiat antic, a confirmat că aceste tăblițe conțineau într-adevăr rețete culinare. Cu toate acestea, Bottéro rămânea sceptic în ceea ce privește aroma lor, crezând că preparatele descrise ar fi greu de mâncat astăzi. Punctul de cotitură a venit și mai recent, când Gojko Barjamovic, lector la Yale, a decis, împreună cu o echipă interdisciplinară, să traducă și să recreeze aceste rețete străvechi. O sarcină descurajantă: multe tablete sunt deteriorate, mai multe ingrediente sunt acum intraductibile și nu sunt date greutăți sau măsurători precise – un standard comun pentru acea vreme.

Cercetările au arătat că aceste rețete antice nu erau atât de departe de bucătăria irakiană modernă. Tăblițele descriu prepararea ciorbelor, a plăcintelor umplute cu păsări, a tocănițelor vegetariene sau din carne și chiar a unui mic mamifer gătit. Găsim ingrediente care sunt și astăzi comune, precum mielul, coriandrul, prazul și usturoiul. Însă unele rețete erau puțin mai confuze, încorporând sânge sau rozătoare gătite. Una dintre rețetele traduse oferă o idee despre stilul lor: „Folosim carne. Pregătim apă. Se adaugă sare fină, turte de orz uscate, ceapă, șalotă persană și lapte. Se zdrobesc și se adaugă prazul și usturoiul.” Instrucțiuni minimaliste care lasă încă mult loc de interpretare și astăzi!

Aceste tăblițe babiloniene, datate în jurul anului 1730 î.Hr. î.Hr., constituie cele mai vechi rețete scrise cunoscute până în prezent. Acestea reprezintă o mărturie prețioasă a istoriei gastronomiei umane, într-o perioadă în care scrisul era un instrument rar rezervat elitei. Pentru Farrell Monaco, specialistă în bucătărie antică, această redescoperire nu este doar anecdotică: ea evidențiază măsura în care bucătăria este o moștenire culturală, purtătoare de tradiții și know-how transmise de-a lungul secolelor. „Creează o legătură frumoasă între noi și ei”, rezumă ea.

Departe de a fi rețete simple, fără suflet, aceste instrucțiuni culinare gravate în piatră spun o poveste veche de o mie de ani: cea a unor societăți complexe, gurmande și creative, care, acum 4.000 de ani, își făceau deja timp să inoveze în bucătărie. Cine ar fi crezut că o simplă tocană mesopotamiană ne-ar mai putea vorbi despre umanitate astăzi?