Filozoful grec Platon scrie despre Atlantida ca ar fi fost o mare civilizatie din vest, care a cucerit partea de apus a Marii Mediterane.

La apogeu, Atlantida a fost o glorioasa civilizatie a bronzului, cu o uriasa armata si flota, bogata în resurse naturale si care a prosperat datorita relatiilor comerciale cu alte natiuni.

Nici pâna astazi fascinantul continent disparut nu a fost gasit de arheologi, fiind facute speculatii cu privire la locatia sa, ce vizeaza o suprafata uriasa, pornind din Irlanda si pâna în Antarctica. Cel care a scris foarte mult despre Atlantida este filozoful grec Platon în lucrarea ”Timaios si Critias”, ce se presupune ca ar fi aparut în jurul anului 360 î.Hr, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

Filozoful grec descrie Atlantida ca pe o mare civilizatie din vest, care a cucerit partea de apus a Marii Mediterane. Platon sustine ca Atlantida ar fi avut o forma alungita de circa 700 de kilometric, cu un brâu muntos în jurul coastelor si o întinsa câmpie centrala. Pe principalul vârf muntos din sud s-a construit un mare acropolis în jurul caruia a înflorit principalul oras cetate. Principalul oras al Atlantidei era aparat de canale dispuse în cercuri concentrice, cu ziduri înalte care protejau zonele din cercurile intermediare.

Atlantii ar fi realizat un vast canal, ce lega mai multe canale mai mici cu oceanul în partea de sud, iar întregul comert al lumii în acea perioada ar fi parcurs acest drum de apa, se mentioneaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Platon vorbeste si despre aparitia Atlantidei, ce ar fi fost creata când zeii din Olimp si-au împartit lumea. Poseidon, zeul marii, si-a însusit-o si a transformat-o asa cum a crezut de cuviinta. Odata cu cresterea prosperitatii, atlantii au devenit din ce în ce mai corupti moral, iar zeii au hotarât sa îi distruga, provocând un urias cutremur, care a scufundat Atlantida în adâncurile oceanului.

Teorii fanteziste despre continentul disparut

Cea mai fascinanta teorie legata de continentul disparut este expusa de scriitorul american Ignatius Donelly în cartea sa ”Atlantida: lumea antediluviana”.

Acesta arata ca Atlantida a reprezentat baza marilor civilizatii ale lumii antice, pornind de la Egipt si pâna la imperiul Inca prin prisma tehnologiei si cunoasterii avansate a atlantilor. Donelly a avansat ideea ca multe din miturile si legendele unor culturi, cum ar fi zeii nordici sau mitologia clasica, ar fi avut la baza informatiile din istoria Atlantidei.

Dupa marele cutremur care a distrus Atlantida, supravietuitorii s-ar fi refugiat în alte parti ale lumii, unde au întemeiat noi civilizatii, mentioneaza Joel Levy în cartea sa.

Scriitorul american a adus ca argument al teoriei sale asemanarile ce ar exista între constructia piramidelor din Egipt si cultul Soarelui, mergând pâna acolo încât a afirmat ca hieroglifele mayase si cele egiptene ar fi fost înscriptionate de atlanti, care ar fi inventat si scrierea pentru aceste civilizatii, alaturi de astronomie, sticla, compas si alte astfel de atribute ale civilizatiei.

Arheologii si oamenii de stiinta au demontat de-a lungul vremii teoria lui Donelly, un exemplu fiind similaritatile dintre limba mayasa si cele mediteraneene, care, de fapt, nu exista.

Nazistii s-au folosit de legenda Atlantidei pentru a da credibilitate mitologiei rasiste pe care o promovau. Ei au venit cu ideea ca Atlantida ar fi fost locul de origine al arienilor nordici, care au creat civilizatia pe Pamânt si unde s-ar fi dezvoltat un fel de societate fascista utopica. Desi teoria lor frizeaza ridicolul, grupurile neonaziste din Europa, America si fosta Uniune Sovietica se raporteaza des la ea chiar si astazi, se mentioneaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Posibile locatii ale Atlantidei

Povestea tesuta de Platon si cei care i-au urmat s-a prabusit sub greutatea datelor oferite de stiinta. Ipoteza scufundarii Atlantidei ca urmare a unui cutremur devastator nu poate sta în picioare pentru ca fundul Oceanului Atlantic a fost cartografiat, iar concluzia a fost ca nu exista întinderi mari de pamânt scufundate la mare adâncime, precizeaza Joel Levy în cartea sa.

Este de domeniul evidentei ca Atlantida descrisa de Platon nu exista, dar povestile legate de continentul disparut ar putea avea totusi o baza reala. Oamenii de stiinta argumenteaza ca Platon si discipolii sai este posibil sa fi gresit traducerea povestii legata de Atlantida, ce fusese preluata de la un preot egiptean, sau sa o fi prezentat în mod deliberat putin distorsionata.

De pilda, se crede ca Atlantida ar fi existat mai degraba în jurul anului 900 î.Hr. si nu în anul 9000 î.Hr., asa cum s-a scris, iar dimensiunile sale sa fi fost mult mai reduse, ceea ce creste considerabil numarul de posibile locatii unde s-ar fi putut scufunda, se detaliaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Posibilele locatii ale Atlantidei pornesc  de la insula Creta, partea vestica a strâmtorii Gibraltar, Tartessos, un oras-stat din sudul Spaniei, care a existat în jurul anului 1.000 î.Hr.,si pâna la Irlanda si Antarctica.

Indiferent daca a existat sau nu, Atlantida a oferit omenirii un punct de plecare în ceea ce priveste provenienta civilizatiei. Sunt putine date despre preistorie, pe parcursul careia omul nu pare sa fi avut istorie, desi, din punct de vedere anatomic, omul modern exista de cel putin 100.000 de ani.

În acest context, Atlantida vine sa acopere cumva o parte din acest gol în istorie, în ciuda faptului ca nu s-a dovedit de-a lungul vremii ca aceasta ar fi existat cu adevarat, concluzioneaza Joel Levy în cartea sa.