„Atacul
de la Berna” a fost numită acțiunea prin care un grup de emigranți
români, care se opuneau regimului comunist au ocupat legația
diplomatică a României din Berna, Elveția.
Inițiatorul și conducătorul
acestei acțiunii a fost Oliviu Beldeanu, care împreună cu patru
prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, a
organizat atacarea și ocuparea legației României din Berna între 14 –
16 februarie.
În conformitate cu afirmațiile organizatorilor, atacul
avea ca scop să atragă atenția autorităților occidentale asupra
abuzurilor, nedreptății și violării drepturilor omului comise de
autoritățile comuniste române, dar și asupra activităților de spionaj
ale membrilor legației române aflată în Elveția.
Astfel că în noaptea
de 14 februarie 1955 după ce au atacat și ocupat reprezentanța
diplomatică română din Berna, cei cinci au cerut eliberarea unor
deținuți politici din România , respectiv a generalului Aurel Aldea, a
episcopului greco-catolic Ioan Suciu, a fostului redactor al ziarului
țărănist „Dreptatea”, Anton Mureșanu, precum și a liderilor țărăniști
Ilie Lazăr și Dinu Brătianu. După 40 de ore de la începutul atacului,
„grupul Beldeanu” s-a predat, oferind poliției elvețiene o serie de
documente ale legației, documente care puneau autoritățile comuniste din
România într-o situație deosebit de delicată.
Oliviu Beldeanu și
ceilalți membri ai grupului au fost judecați și condamnați de
autoritățile elvețiene la 4 ani de închisoare. Numai că, Oliviu Beldeanu
avea să fie eliberat înainte de termen, pe 15 octombrie 1957, moment în
care autoritățile comuniste au declanșat urmărirea și lichidarea
conducătorului „grupului Beldeanu”.
Astfel, acesta a fost atras în
Berlinul de Vest de agentul Securității Gheorghe Kehayoglu, grec
originar din România, care sub pretextul înmânării unor documente
referitoare la situația foștilor lideri țărăniști din România, l-a
determinat pe Beldeanu să se deplaseze peste linia de demarcație din
Berlinul de Est. Odată ajuns în Berlinul Răsăritean, Beldeanu a fost
arestat de ofițerii Securității române și cei ai STASI, însă înainte de a
fi imobilizat, în încercarea de a se apăra, Beldeanu a reușit să facă
uz de cele două arme de foc pe care le avea, rănindu-l pe un ofițer
est-german, la rândul lui, fiind ușor rănit în abdomen și la un picior.
Pe 2 septembrie 1958, Oliviu Beldeanu a fost adus la București și a
fost anchetat timp de un an, iar în noiembrie 1959 un tribunal militar
l-a condamnat la moarte. Pe 18 februarie 1960, Oliviu Beldeanu ar fi
trebuit să fie executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava, numai că
din acel moment nu se mai știe absolut nimic despre soarta sa , iar
unii istorici nu exclud ipoteza ca acesta să fi fost omorât înainte de
data respectivă.