Cronologia oficială a Braziliei stabilește anul 1500 ca moment al descoperirii sale de către portughezi, însă cercetări alternative indică posibilitatea unor contacte mult mai vechi cu civilizațiile antice.

Istoricul austriac Ludovico Schwennhagen a documentat în lucrarea sa din 1928 prezența feniciană în Brazilia încă din anul 1100 î.Hr. Această ipoteză este susținută de descoperiri arheologice concrete: inscripții sumeriene, egiptene și etrusce identificate în regiunile Piaui, Paraiba și Minas Gerais.

Monumentul natural Pedra da Gavea și vestigiile a șapte așezări antice reprezintă dovezi materiale semnificative ale unei posibile prezențe pre-columbiene.

Cercetătorul Bernardo de Azevedo da Silva Ramos a catalogat peste două mii de inscripții pe teritoriul brazilian, multe dintre acestea prezentând caracteristici ale scrierii feniciene, egiptene și sumeriene.

Istoricul antic Diodor din Sicilia menționează în scrierile sale expediții ale flotei cartagineze către un teritoriu bogat în aur și lemn, situat dincolo de Atlantic. O dimensiune distinctă a acestor cercetări o constituie ipoteza legăturii dintre Brazilia și Atlantida.

Cercetătorii sugerează că teritorii din regiunea amazoniană și coasta de nord-est a Braziliei ar fi putut găzdui așezări atlantidiene.

Descoperirile arheologice din Amazonia relevă existența unor structuri urbane complexe și rețele rutiere care demonstrează cunoștințe avansate de inginerie și planificare urbană.

Tradițiile orale ale populațiilor indigene, inclusiv ale poporului Tupiniquin, păstrează referințe la un teritoriu vast dispărut în ocean și la ființe divine venite pe mare.

În regiunea amazoniană circulă relatări despre presupuse orașe subterane, Akakor și Akahim, considerate refugii ale unei civilizații dispărute.

Aceste elemente culturale și arheologice sugerează posibilitatea unor contacte timpurii între civilizațiile mediteraneene și teritoriul actual al Braziliei, precum și existența unor structuri sociale complexe pre-columbiene în această regiune.