Ordinul Cavalerilor Templieri a fost fondat în anul 1118, în Ierusalimul din vremea cruciatilor, de catre cavalerul francez Hugues de Payens împreuna cu alti opt tovarasi de arme. Regele Ierusalimului, Baldwin al II-lea, le-a oferit o zona din preajma complexului de pe Muntele Templului, unde sa îsi stabileasca tabara.

În doar câtiva ani, cavalerii templieri acumulasera putere, bogatie si o faima nemaiîntâlnite în epoca.

Averile nemasurate acumulate rapid de cavalerii templieri, dar si renumele pe care si l-au cladit, a atras furia regelui francez Fillip cel Drept si a papei Clement al V-lea, care în 1307 au pus la cale distrugerea lor.

În ziua în care cavalerii templieri ar fi trebuit arestati din ordinul regelului, un informator i-a avertizat despre ce urma sa se întâmple, astfel ca acestia au scos pe ascuns din Paris o cantitate impresionanta de podoabe din metale pretioase, dar si relicve, documente, artefacte si cunostinte secrete,  pe care le-au transportat pe coasta vestica a Frantei (La Rochelle) si le-au încarcat pe un vas trimis apoi în Scotia, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

Nici pâna astazi nu se stie ce s-a întâmplat cu comoara cavalerilor templieri, fapt ce a dat nastere de-a lungul anilor la numeroase legende si povesffti fascinante. 

Una dintre posibile explicatii ar fi ca templierii ar fi descoperit ceva inestimabil în tunelurile de sub Templul lui Solomon din Ierusalim. Conform unor surse istorice, templierii ar fi cerut sa fie încartiruiti în mai multe încaperi subterane cunoscute ca Grajdurile lui Solomon. Cavalerii ar fi facut mai multe sapaturi în tunelurile de sub Munte, unde ar fi descoperit la un moment mai multe documente, artefacte si relicve extrem de importante, ce pot fi ceea ce în epoca a fost numit comoara templierilor, se mentioneaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Pe baza acesteia, cavalerii templieri si-au început incredibila ascensiune catre putere si prosperitate. Regii Europei de la acea vreme se întreceau în a le oferi templierilor donatii si le cereau sprijinul, iar Papa le-a oferit privilegii extraordinare, scotându-i de sub orice jurisdictie. Sute de tineri s-au oferit drept voluntari pentru a deveni cavaleri templieri si a fi initiati în ritualurile secrete.

Secta gnosticilor

O alta varianta de lucru pentru istorici este aceea ca Templierii ar fi mostenit o imensa comoara de la catari. Catarii (cunoscuti si sub numele de albigenzi) au fost o secta de crestini eretici, care a devenit cunoscuta în sudul Frantei, începând cu secolul al XI-lea, consemneaza Joel Levy în cartea sa.

Credinta lor avea la baza multe elemente gnostice, catarii considerând ca Divinitatea este prezenta în fiecare individ, iar modul de a deveni una cu divinul este prin autocunoastere si autoexplorare. Credinta catarilor venea în directa contradictie cu dogma catolica, conform careia preotii erau necesari ca intermediari între indivizi si Dumnezeu.

Catarii au atras multi adepti prin puritatea si pietatea de care dadeau dovada, iar tentativele Bisericii Catolice de a opri raspândirea lor a culminat cu Cruciada Albigenzilor în 1208, care a fost urmata în 1229 de înfiintarea Inchizitiei.

În urma razboiului care a urmat, catarii au fost exterminati pâna la ultimul în Franta. Exista mai multe legende, conform carora catarii ar fi reusit sa scoata comoara din fortareata Montsegur, aflata sub asediul catolicilor, si au transferat-o Templierilor, se mentioneaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Lancea Destinului si Arca Fagaduintei

Printre artefactele care se presupune ca ar fi ajuns în mâinile cavalerilor templieri s-ar numara aschii din Sfânta Cruce, Lancea Destinului (care se presupune ca l-ar fi strapuns pe Isus când era rastignit pe Cruce), Arca Fagaduntei si giulgiul cu care se spune ca ar fi fost acoperit Jacques de Molay, ultimul mare maestru al ordinului.

Exista numeroase ipoteze legate de locul ar fi fost îngropata faimoasa comoara a Templierilor, pornind de la capela Rosslyn din Scotia, America de Nord si pâna la tunelurile din satul francez Rennes-le-Chateau, niciuna însa care sa fie veridica, scrie Joel Levy în cartea sa. Si legenda conform careia templierii ar fi fost extrem de bogati nu sta în picioare, existând dovezi istorice solide, conform carora cavalerii templieri faceau eforturi serioase în 1307 ca sa plateasca cheltuielile pentru întretinerea garnizoanelor, iar multi dintre membrii sai îsi duceau traiul de pe o zi pe alta.

Nici povestile care spun ca Templierii ar fi posedat mari secrete nu sunt mai reale. Verificarile efectuate de istorici au condus la concluzia ca asa zisele cunostinte secrete transmise masonilor sunt doar speculatii, ca si legatura acestora cu Templierii, inventata practic în secolul al VIII-lea, în încercarea de a-si crea un blazon important, se consemneaza în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Una peste alta, majoritatea povestilor si legendelor despre comoara cavalerilor templieri sunt simple inventii. Istoricii admit totusi ca templierii este posibil sa fi avut o alta abordare a crestinismului în urma experientei pe care au avut-o în Rasarit. Asta nu schimba însa faptul ca nu s-a gasit nici macar o singura dovada a bogatiilor pe care le-ar fi posedat Templierii si nici vreo relicva sau artefact care sa le fi conferit puteri magice cavalerilor templieri, concluzioneaza Joel Levy în cartea sa.