Photoshop înainte de vreme. Trucajul fotografic în istoria comunismului și consecințele sale

★ ★
În 1968, unul dintre cei mai merituoși handbaliști din istoria României, Hans (Ioan) Moser, decidea să rămână în Germania de Vest. Plecase cu acordul autorităților comuniste, însă refuzul de a se întoarce la București l-a transformat într-un paria. „Maestrul emerit al sportului” a devenit în scurt timp inamic al poporului. Până în 1968, Hans Moser devenise dublu campion mondial (în 1961 și 1964) cu naționala României, iar în 1964 primise chiar titlul de cel mai valoros handbalist al lumii. Toate acestea au fost șterse cu buretele (sau mai degrabă cu aerograful și scalpelul) în momentul în care sportivul născut la Timișoara a ales o societate care-i oferea mai multe oportunități. S-a decis că figura sa trebuia eliminată din memoria publicului. La propriu.

Cu ocazia unui interviu oferit revistei Magazin Istoric [1], Hans Moser mi-a pus la dispoziție două fotografii-document. Ele înfățișează echipa de handbal masculin a lui Dinamo București, câștigătoare a ...

... Ligii Campionilor în 1965. Prima este fotografia originală, neprelucrată, în care apare și Hans Moser, iar a doua fotografie a fost publicată în albumul omagial al clubului Dinamo, cu ocazia a 25 de ani de existență (1948-1973). Hans Moser nu mai apare în imaginea secundă. Trădase regimul comunist.

Fotografia originală, în care Hans Moser este ultimul din dreapta sus

Fotografia prelucrată, apărută în albumul clubului Dinamo, fără Hans Moser


Asemenea cazuri nu sunt singulare în istoria comunismului. Stalin a eliminat din fotografiile oficiale colaboratorii căzuți în dizgrație. Este celebru cazul în care cenzura l-a șters pe Nikolai Ejov (șeful NKVD între 1936-1938) dintr-o imagine în care apărea alături de liderul sovietic. Recent, jurnaliștii au relatat că dictatorul din Coreea de Nord a îndepărtat din fotografii persoane cunoscute în aparatul administrativ de la Phenian.

De la stânga la dreapta Voroșilov, Molotov, Stalin și Ejov

Fotografia retușată, fără Ejov

Procedeul retușajului, parte a cenzurii, a devenit mai cunoscut publicului larg imediat după Al Doilea Război Mondial. Însuși scriitorul englez George Orwell a avut o contribuție semnificativă la developarea filmului în cauză. În romanul „1984” el a descris și a ironizat mecanismul de cenzură al regimul stalinist, evocând în detaliu departamentele specializate în manipulare [2].


Cel mai probabil, decizia de îndepărtare a unei persoane indezirabile dintr-o fotografie venea dintr-un motiv bazal. Era o pedeapsă simbolică, cu scopul de a șterge meritele respectivei celebrități și de a dovedi că orice măsură este posibilă. Era o demonstrație de forță la nivel micro. Pentru autorități orice dezicere de sistem și ideologie era considerată un afront și trebuiau să răspundă cu o acțiune pe măsură. Se urmărea știrbirea identității fugarului, cu scopul de a-l dezonora și de a demonstra că autoritățile au controlul, în ciuda acestor dezertări.

Imaginea stârnește de multe ori emoții. Fotografiile cu echipe sportive nu fac excepție. Evocarea figurii lui Hans Moser ar fi trezit amintirile fanilor nu doar în legătură cu triumful sportiv, ci și cu rămânerea lui în străinătate. Din acest motiv se recurge la cenzură. Nu e vorba doar de trucarea unei fotografii, ci se încearcă într-o oarecare măsură controlarea emoțiilor și dirijarea lor într-o zonă inofensivă. Eficiența procedeului de editare a fost demonstrată ulterior științific.

Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus[3] au realizat un studiu în 2007 și au ajuns la concluzia că fotografiile retușate afectează memoria. Rememorarea unor evenimente este un proces recontructiv, ceea ce înseamnă că amintirea unui eveniment poate fi modificată. Cenzura prin retuș avea așadar consecințe.

Însă, eficiența retușajului cred că poate fi înțeleasă și accesând o altă zonă, a tehnicilor de memorare. Este cunoscut că strategiile mnemotice se bazează foarte des pe imagini. Dacă nu ai o imagine (fizică sau mentală) cu care să asimilezi un concept sau o persoană, le uiți mai repede. Regimul comunist a recurs la deconstruirea istoriei/memoriei prin inversarea procesului mnemotic descris mai sus. Așadar, dacă nu ai imaginea lui Hans Moser în față, cu greu poți accesa informația leagtă de biografia sa.

Nu conta că fuseseși adversar sau colaborator al sistemului. Orice părăsire a comunismului era pedepsită în același fel. Alături de figura sa a dispărut și numele lui Hans Moser. Spre exemplu, în cartea „Handbal de la A la Z”, autorul Hristache Naum nu-l include pe Moser pe lista personalităților de la sfârșitul volumului, iar în text, în locul menționării sale, preferă expresia „și alții” [4]


Așadar, Hans Moser a fost trecut în uitare de regimul comunist, care se bucurase de serviciile acestuia. După 1989 biografia sa nu a mai fost reconstruită. Puzzle-ul avea piese lipsă sau greu de găsit. Dacă numele lui nu vă spune nimic, este poate și pentru că scoaterea din istorie, programată de regimul comunist, a dat rezultate. A învăluit în ceață potretul unuia dintre cei mai importanți handbaliști din secolul al XX-lea. Însă cenzura nu a schimbat în vreun fel performanțele sale, doar că a făcut mai greu accesibile anumite repere sportive sau emoții.