Ion I.C.Brătianu

★ ★ ★ ★ ★
Ion I.C.Brătianu (1864-1927), inginer şi om politic. A fost un excelent strateg şi tactician în cristalizarea orientărilor de viitor a ţării noastre la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea, un mare viitorolog, altfel spus o personalitate care a stăpânit legile şi metodele de previziune a viitorului. Mulţi ani a fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal (11 ian.1909 - 24 nov. 1927) şi prim-ministru al României (27 dec.1908-28 dec.1910; 4 ian.1914-26 ian.1918; 29 nov.1918-12 sept.1919; 19 ian.1922-27 mart.1926; 22 iun.-24 nov.1927) Afirmăm că Ion I.C.Brătianu a fost un mare strateg şi viitorolog din următoarele considerente: a. Debutul său în viaţa politică a avut loc în 1895 când a intrat în Partidul Naţional-Liberal. Este anul în care a candidat la colegiul I al Adunării Deputaţilor, fiind ales deputat de Gorj. Cu acest prilej în cadrul unei întruniri publice a schiţat un adevărat program de reforme care, în ...
... principal, se referea la necesitatea respectării legilor, acordarea unei atenţii mult mai însemnate ţărănimii şi educaţiei, promovarea progresului pentru ca în final să ceară oamenilor politici să acţioneze pentru binele întregului popor. Dacă s-ar fi ţinut seama de sfatul lui, n-ar fi izbucnit Răscoala ţăranilor din 1907. b. În 17 iulie 1913, după ce şi-a înaintat demisia din fruntea Partidului Naţional-Liberal, îmbrăcat în uniforma de maior de artilerie, Ionel Brătianu a plecat pe câmpul de luptă, fiind acreditat pe lângă Statul Major al Armatei Române. Aici şi-a consolidat două idei ce-l preocupau de mai mult timp, idei care au schimbat în bună măsură faţa ţării în deceniile următoare, orientând-o clar spre democraţie. Este vorba de votul universal şi împroprietărirea ţăranilor. Întors în ţară, aceste teze au fost prezentate şi însuşite mai întâi de regele Carol I în august 1913, iar apoi şi de Congresul PNL din 20 octombrie acelaşi an. Primul Război Mondial a întârziat concretizarea lor până în anii 1918-1921, când ele au prins contur, mai întâi în 3 noiembrie 1918 când se pune în aplicare printr-un Decret-lege principiul votului universal, iar apoi prin Legea pentru reforma agrară din vechiul Regat şi Basarabia din 17 iulie 1921 şi, respectiv, Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş din 30 iulie acelaşi an. Reforma agrară, înfăptuită în etape, cea mai mare din istoria modernă a românilor şi una din cele mai ample din Europa timpului, a avut urmări benefice pentru ţărănime, contribuind la dezvoltarea generală a ţării şi consolidarea Unirii. Au fost expropriate 6.120.000 ha. şi împroprietărite aproape un milion şi jumătate familii ţărăneşti. c. În 15 iulie 1914 în urma asasinării cu o lună mai devreme a prinţului moştenitor al Austro-Ungariei, a izbucnit Primul Război Mondial. Calitatea de mare strateg şi tactician a lui Ionel Brătianu se adevereşte din nou în timpul dezbaterilor pentru stabilirea poziţiei României faţă de război. Regele Carol I, în şedinţa Consiliului de Coroană din 21 iulie 1914 de la Sinaia, a cerut ca România să intre în război de partea Puterilor Centrale. Ionel Brătianu, în calitatea lui de prim-ministru, a cerut să rămânem neutri şi aşa am fost până în 1916. În anii neutralităţii - 1915-1916 -, el a purtat intense negocieri cu Antanta, care a promis că în schimbul intrării în război de partea ei, România va primi provinciile sale istorice: Transilvania, Banatul şi Bucovina. În cele din urmă, pe baza Tratatului de alianţă dintre România pe deoparte, Franţa, Rusia şi Anglia, pe de altă parte, semnat în 4 august 1916, am intrat în noaptea de 14 spre 15 august 1916, în război alături de ele. În acest fel Ionel Brătianu s-a dovedit a fi egal cu tatăl său, Ion C.Brătianu, care n-a permis armatei ruse să intre în ţară până nu s-a semnat la 4 aprilie 1877 Convenţia româno-rusă, în care se prevedea între altele că Rusia se angaja să apere integritatea României şi superior lui Ion Antonescu, care a intrat în Al Doilea Război Mondial doar pe baza unor promisiuni, deci fără a avea la bază vreun tratat semnat de Puterile Axei. Evoluţia evenimentelor din anul 1918 dovedesc marea capacitate de pătrundere în esenţa lor a lui Ionel Brătianu. El a dominat cu personalitatea sa întreaga perioadă a neutralităţii şi a războiului. De aceea rămâne principalul arhitect al României Mari, în perspectiva victoriei finale a Aliaţilor şi a înfăptuirii Marii Uniri încheiată la 1 Decembrie 1918. Toate demersurile întreprinse, gândirea şi faptele sale sunt mărturii ale geniului său politic, relevante mai ales în momentele limită, când deciziile cele mai bune se impun. Opţiunea sa pentru neutralitate şi alegerea Antantei ca partener de război sunt asemenea momente. Fără ele poate nici azi n-am fi realizat Marea Unire din 1918. Ca urmare a unirii Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Basarabiei în 1918, România şi-a modificat statutul geopolitic în Europa, transformându-se dintr-o ţară mică în una de mărime medie. Suprafaţa sa a crescut de la 138.000 km2 în 1915 la 295.049 km2 în 1918, ocupând locul 10 în Europa, în timp ce populaţia a crescut de la 7,9 milioane locuitori în 1915 la 14,7 milioane în 1919, ajungând la 18 milioane în 1930 şi la 20 milioane în 1939. Din punct de vedere al numărului de locuitori, România se afla pe locul 8 în Europa. Marea Unire s-a realizat pe cale democratică, deciziile fiind luate de către organele reprezentative liber alese ale locuitorilor din aceste teritorii, întreaga acţiune a îmbrăcat aspectul unei revoluţii de eliberare naţională. Şi în sfârşit hotărârea sa de a nu ceda la Conferinţa Păcii de la Paris, desfăşurată în anii 1919-1920, ci dimpotrivă, de a acţiona la momentul oportun, s-a soldat până la urmă cu un remarcabil succes materializat în recunoaşterea pe plan internaţional a revenirii la patria mamă a provinciilor sale istorice aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei şi a Rusiei. Astfel marile puteri au recunoscut încheierea procesului de făurire a statului naţional unitar român. „Dacă pentru întregirea ţării au luptat şi s-au sacrificat aproape un milion de români (militari şi civili), scrie Şerban Rădulescu-Zoner în cartea al cărui coordonator este, intitulată Istoria Partidului Naţional Liberal, apărută în anul 2000, cei care şi-au asumat răspunderea politică şi au condus România la victorie au fost liberalii, în frunte cu Ionel Brătianu”, revenit în fruntea guvernului în 4 ianuarie 1914. Toate acestea sunt argumente care ne permit să afirmăm că Ion I.C.Brătianu a fost şi rămâne un mare viitorolog, un strălucit strateg şi tactician a făuririi României moderne. El a continuat opera tatălui său, Ion C.Brătianu, ducând în spinare o altă epocă a istoriei românilor, personalizând-o şi caracterizând-o în mod strălucit. Cât de mult ne lipseşte azi un Ion I.C.Brătianu! Principii social-politice şi cugetări din opera şi activitatea sa Cel dintâi principiu al lui Ion I.C.Brătianu, moştenit de la tatăl său – Ion C. Brătianu - a fost patriotismul, care se întemeia pe cunoaşterea sufletului şi trecutului poporului român. El ştia că adevăratele puteri creatoare izvorăsc din conştiinţa poporului, că tradiţia e o comoară care pregăteşte viitorul, că unirea, prevederea şi munca sunt condiţii esenţiale pentru realizarea acţiunii politice. Un alt principiu deosebit de însemnat în gândirea sa a fost cel al independenţei, suveranităţii, unităţii naţionale şi integrităţii teritoriale. De aceea s-a străduit să stăvilească amestecul străinătăţii în politica internă, îngrădind infiltraţia economică prea adâncă a capitalurilor chiar când ele erau furnizate de ţările a căror alianţă o socotea folositoare intereselor româneşti: „Nimic despre noi, fără noi” este unul din sloganurile sale. Un însemnat rol în gândirea sa îl avea principiul conservării naţionale. În acest sens el spunea: „Nu există, în ierarhia principiilor omului de stat, vreun principiu care să treacă înaintea principiului de conservare naţională”. Libertatea scrisului, libertatea cuvântului, libertatea asociaţiilor, activitatea partidelor politice, guvernarea prin ele, funcţionarea parlamentului – le-a socotit instituţii fundamentale pentru dezvoltarea unei vieţi politice normale într-un regim democratic. Credea sincer că va veni o vreme când viaţa publică românească va cunoaşte climatul democratic occidental. Şi se mândrea că el a pus temeiurile iniţiale. Fragmente din discursuri 1914-1927 Cugetările sale extrase din cartea lui Horia Furtună, intitulată Ion I.C. Brătianu. Cuvintele unui mare român, concretizează principiile enunţate, stabilesc orientări clare de urmat şi atunci şi azi şi în viitor. În cele ce urmează redăm doar câteva din ele: - Ideea luminează, conduce, susţine şi asigură rodnicia muncii. - Oricare ar fi măiestria vorbelor [...] ele nu pot să întreacă elocinţa [adică expresivitatea] faptelor. - Este în interesul fiecăruia ca statul în care trăieşte să fie un stat de ordine, întemeiat pe muncă cinstită, pe dreptatea socială, în care fiecare să-şi găsească şi siguranţa de ordin moral dar şi cea de ordin material. - Norma esenţială care trebuie să stăpânească preocupările omului de stat român este întărirea statului şi a neamului său. - Atât prin punctul de vedere al dezvoltării noastre interne în sine, cât şi din punctul de vedere al situaţiei noastre externe, este nevoie să fim tari aici, fiindcă un stat nu înseamnă în lume decât ceea ce puterile sale de acasă îi dau dreptul şi-i dau puterea ca să însemne. - Să avem înţelepciunea de a ne feri ca statul să devină un laborator de explozibil, de distrugere a propriilor noastre forţe şi alţii să tragă foloase din ceea ce facem noi. - Fiecare stat e în drept să-şi organizeze şi să-şi ducă viaţa internă care îi convine. [...] Dar aceasta e treaba internă a fiecărui stat şi fericirea nu poate să vină din afară pentru popoarele care nu ştiu să-şi organizeze viaţa în care pot să se dezvolte. - Viaţa democratică comportă cât mai multă dreptate pentru toţi, cât mai bun trai pentru toţi, cât mai dreaptă repartizare de câştiguri şi înrâuriri. - Adevăratul mare european este acela care contribuie la dezvoltarea Europei prin dezvoltarea forţelor naţionale pe care le reprezintă. - În toate împrejurările noi rămânem dominaţi de aceeaşi concepţie: nu se poate din afară să restaurezi pe de-a-ntregul statele în interiorul lor, deoarece oricare ar fi situaţia, restaurarea trebuie să se facă întâi [...] prin înţelepciunea, puterea şi prin munca popoarelor care stau în graniţele acelor state. - Partidul nostru a fost într-adevăr, de la început, un partid creat de nevoile naţionale. Dar, în concepţia oamenilor care l-au creat, atât de nedespărţite erau principiile naţionale de cele democratice, încât din ziua întâi acest partid s-a înfăţişat cu acest caracter neted definit. De aceea l-au numit partid naţional liberal. - Istoria este de mare folos pentru aceia care ştiu să tragă învăţături, pentru acei care se îmbărbătează şi se instruiesc din trecut. Mari erau la Ionel Brătianu voinţa neşovăitoare, abilitatea prevederilor, continuitatea programelor, încrederea în puterile neamului său şi conştiinţa răspunderii în guvernarea ţării. Un exemplu de continuitate o găsim în politica „Prin noi înşine”, descoperită şi aplicată mai întâi de tatăl său, Ion C.Brătianu. Este unul din factorii locomotori care au potenţat economia naţionala în anii 1876-1927 şi în continuare până în 1938. Acesteia, Ionel Brătianu, în noile condiţii istorice, i-a adăugat teza „Nimic despre noi, fără noi”, care reliefa dorinţa românilor de a fi stăpâni în ţara lor. Principiile şi cugetările lui Ionel Bratianu care au luminat drumul Romaniei peste 30 de ani sunt de mare valoare şi azi. Ele stau la baza doctrinei neoliberale care se reazemă pe ideea naţională, ideea democratică, ideea de ordine, ideea de progres şi ideea de înfrăţire socială. În concluzie Ion I.C.Brătianu a fost, ca şi tatăl său, Ion C.Brătianu, un geniu politic. Aptitudinile sale spirituale şi politice puse în slujba patriei, calitatea de sfetnic credincios a doi regi – Carol I şi Ferdinand I -, i-au permis să prezideze cu succes atât întregirea ţării cât şi împroprietărirea ţăranilor, votul universal, refacerea şi consolidarea ţării după Primul Război Mondial, precum şi modificarea Constituţiei din 1923. De aceea aparţine nu numai Partidului Naţional Liberal ci întregii ţări. Renaşterea şi întregirea României în graniţele sale seculare a fost crezul său politic. Cu energie şi luciditate a dominat autoritar viaţa politică din România în primele trei decenii ale secolului al-XX-lea.