Înălţimea 611, URSS, 1986

★ ★ ★ ★ ★
In seara de 29 ianuarie 1986, a fost semnalata de catre martori civili prabusirea unei aeronave in muntii stancosi din apropierea orasului Dalnegorsk. Localnicii au vazut explozia unui obiect aerian, dar, ciudat, n-au auzit nici un zgomot. Iar explozia propriu-zisa nu fusese de culoare rosie sau galben-portocalie, ca la combustibilii obisnuiti, ci albastra. Profesorul Valeri Dvuzilin a alcatuit un grup de cercetare si in zilele ce au urmat a colectat de la presupusul loc al prabusirii (cota 611) vreo 30 de kilograme de fragmente de metal, roci vitrificate, sol acoperit de un lichid uleios. Nu a gasit nici o epava a vreunui aparat de zbor. Analiza fragmentelor metalice a pus in evidenta tot Tabelul lui Mendeleev, intr-o continua miscare, "unele metale transformandu-se miraculos in altele, dupa principii total necunoscute noua", dupa cum a declarat Dvuzilin. Dupa ce au introdus incredibilul aliaj in vid, analiza spectrala a indicat disparitia aurului, argintului ...
... si nichelului, puse in evidenta la primele analize chimice, aparand in locul lor titan si molibden. Foarte repede in zona au aparut agenti KGB, care i-au "linistit" pe cercetatori, spunand ca e vorba de "o masinarie americana". "Nici poveste de asa ceva", infirma Dvuzilin. "Nu exista o asemenea tehnologie metalurgica niciunde pe Pamant." Insa pe agentii KGB nu era bine sa-i contrazici. Ulterior acelui incident, localnicii au avut parte de un adevarat spectacol OZN. 33 de aparate de forma neobisnuita, ovale, rotunde si triunghiulare, mai mari si mai mici, au defilat deasupra Cotei 611, iluminand intreaga zona. Militieni, ofiteri de marina, militari si sute de localnici au privit spectacolul neobisnuit, in timp ce posturile de radio si televiziune anuntau "conditii meteo deosebite" in zona. Pescarii au descoperit o substanta ciudata plutind pe apa si l-au anuntat pe Dvuzilin. Mostrele din acea substanta prezentau aceleasi caracteristici "imposibile" ca si fragmentele de aliaj. Agentii KGB nu au mai permis cercetarea zonei de catre civili, si astfel s-a incheiat acest caz. Dvuzilin insa nu a renuntat si, in anii '90, a cerut parerea unor specialisti japonezi, chinezi, americani, punandu-le la dispozitie mostrele colectate de la fata locului. A starnit interesul tuturor, mai ales ca nici unul dintre marii oameni de stiinta cooptati in cercetare nu a putut avansa o ipoteza logica despre natura aliajului. Cum agentii KGB au fost implicati in caz, Dvuzilin a vrut sa le citeasca rapoartele. Insa celebrele "Dosare albastre" declasificate nu contineau vreo referire la Cazul "Cota 611". Erau doar rapoarte din care lipseau file intregi, mai ales cele care aratau finalizarea incidentelor. De exemplu, in august 1987, colonelul Lobanov, de serviciu la U.M. 45038, o unitate antiaeriana situata in Peninsula Tiksi, a consemnat aparitia unui OZN, semnalat de aparatul radar al comandamentului, la ora 05.45. "Tinta se deplasa cu o viteza variata, intre 0 si 400 kilometri la ora. La 06.55, un elicopter MI-8 a fost ridicat la interceptare, dar obiectul s-a facut brusc invizibil". Un avion AN-12, care se afla in zona unde fusese semnalat aparatul neidentificat, a observat la 3.600 de metri un nor neobisnuit, ca o perdea de camuflare, prin care se zareau slab lumini de pozitie de culoare rosie. La o mai atenta observatie, se vedea si conturul intunecat al unui aparat de zbor. In spatele norului s-a observat clar urma lasata de motoare de propulsie. Ce a urmat lipsea din filele desecretizate. Un alt raport din august 1987 stipula ca cinci ofiteri ingineri din Leningrad au fost trimisi la un hangar militar din Karelia, pentru a asigura transportarea "unui obiect de origini necunoscute", a carui prabusire a fost semnalata langa Viborg. "Obiectul avea 14 metri lungime, 4 metri anvergura si 2,5 metri inaltime. Odata ajunsi la destinatie, ofiterii ingineri au incercat, fara sa reuseasca, "deschiderea aparatului de zbor extraterestru". In septembrie, conform marturiilor celor ce lucrau acolo, obiectul a fost ridicat si dus la o destinatie care nu le-a fost dezvaluita. In decembrie 1987, un grup de agenti KGB au fost solicitati sa cerceteze ce s-a intamplat pe aeroportul din Mineralnie Vodi. Hamalii au semnalat apropierea unui aparat de zbor de forma ciudata, dar radiolocatorii nu au confirmat nici o prezenta aeriana. Totusi, aparatul era vizibil cu ochiul liber, asa ca s-a intocmit un raport (nr. 65798) la ora 23.15, stipuland ca dupa trei minute de survol misterioasa aeronava s-a ridicat brusc in unghi ascutit si a disparut. Echipajul unui avion ce avea traiectoria de zbor in zona a semnalat aparitia unui OZN la ora 23.20 si disparitia acestuia ca urmare a unei explozii. Un taran a alertat tot satul, spunand ca a vazut un avion in flacari prabusindu-se, pe la ora 23.30. Totusi, rascolind toata zona, satenii n-au gasit nici urma de avion si nici autoritatile n-au confirmat ca s-a intamplat vreun accident aviatic. Dar pe atunci nici nu existau astfel de anunturi. La 28 iulie 1989, apropierea unui OZN a creat panica in personalul militar al unei unitati din vecinatatea orasului Kapustin Yar, in regiunea Astrahan. Caporalul Valeri Volosin, de serviciu la centrul de comunicatii, a intocmit un raport cu privire la deciziile luate in unitate pentru a intercepta si identifica "aparatul de zbor posibil ostil". In octombrie 1989, agentii KGB au fost solicitati pentru elucidarea unor fenomene atmosferice neobisnuite in regiunea Burkala, Magadan. Localnicii spuneau ca in noaptea de 21 au vazut o sfera rosie ce a survolat satul timp de o jumatate de ora, dupa care a disparut, lasand in urma o irizare ciudata a cerului, care a durat toata noaptea. In decembrie 1989, orasul Krasnoiarsk a fost survolat de stranii obiecte zburatoare, in timp ce echipajele de militie le urmareau, semnaland "atacarea" liniilor electrice. Iarasi au fost implicati militari si agenti KGB, a caror misiune, se pare, era una si aceeasi: linistirea populatiei si a curiosilor, cu privire la "fenomenele naturale".