Holocaustul în URSS

★ ★ ★ ★ ★
Aproape jumătate din victimele Shoah-ului au fost exterminate pe teritoriul Uniunii Sovietice, ceea ce demonstrează importanţa pe care i-a acordat-o al Treilea Reich acestei ţări-continent şi distrugerii evreilor.
La 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt brusc pactul de neagresiune şi a invadat URSS. În teritoriile ocupate în mare viteză de trupele Axei, prin planul Barbarossa, trăiau patru milioane de evrei, lăsaţi practic la discreşia acestora de către sovietici prin retragera lor. Doar un milion dintre ei au reuşit să scape mai la Est.  Masacrele naziste ale formaţiunilor SS ale lui Himmler, Einsatzgruppen („grupuri de lucru”), au intrat în acţiune cu o violenţă şi un randament greu de descris. În practică, victimele lor au fost aproape toate civili fără apărare evrei (în aceste acţiuni nu a fost ucis nici măcar un singur membru al acestor comandouri ale morţii).
Raul Hilberg spune că „membrii ...
... Einsatzgruppen erau cetăţeni obişnuiţi. Marea majoritate au fost cu studii superioare de profesionişti”.
Cu toate acestea, până la sfârşitul anului 1941, Einsatzgruppen au ucis doar 15 % dintre evreii din teritoriile sovietice ocupate. Germanii au experimentat uciderea prin gaze, însă erau prea lente şi necesitau spaţii închise. Astfel, Himmler, Heydrich şi Eichmann au decis că evreii trebuiau aduşi în tabere special construite pentru acest scop. S-au făcut deportări în masă în Germania şi Polonia, în vederea exterminării conform „soluţiei finale”.
Recensământul din 1937 arată că în URSS trăiau 2,7 milioane de evrei, iar în 1939 puţin peste 3 milioane.
Între iulie-august 1941, Einsatzgruppen SS au masacrat mii de evrei în teritoriile ocupate, după cum urmează 5200 la Byalistok, 2000 la Minsk, 5000 la Tarnopol, 5000 la Brest-Litovsk, 5000 la Tarnopol, 3500 la Zloczow, 11.000 la Pinsk, 14.000 la Kamenets Podolsk şi 12.287 la Chişinău.
Dar în URSS au avut loc sute de alte masacre efectuate de către nazişti. De exemplu, între iulie şi octombrie 1941, peste 148.000 de evrei din Basarabia au fost asasinaţi, iar la Odessa 48.000.
La 2 februarie 1943, armata a 6-a germană, condusă de Von Paulus a capitulat la Stalingrad. În vara anului 1943, trupele sovietice au respins forţele germane de pe teritoriul URSS. Situaţia evreilor s-a schimbat radical.
Stalin chiar a propus creera Republicii evreieşti în Crimeea în semn de reparaţie a acestei imense tragedii.
Se estimează că până la 1,4 milioane de evrei au luptat în armatele aliate; 40 % dintre ei în Armata Roşie. În total, cel puţin 142.000 de soldaţi sovietici de naţionalitate evreiască şi-au pierdut viaţa în lupta lor împotriva cotropitorilor germani şi a aliaţilor lor.
                                                                                Marian Deaconu