Harry Houdini, masonul

★ ★ ★ ★ ★
Cand Houdini, faimosul magician, era incatusat si coborat in asa numita celula chinezeasca de tortura, plina cu apa, publicul, privindu-l pe omul scufundat in bazin, palea stiind ca, desi eliberarea urma sa intervina in cateva minute pretioase, la fel putea interveni si moartea prin inecare. Numele lui era asociat intotdeauna cu intamplari iesite din comun, eliberari spectaculoase si cascadorii care sfidau moartea. Chiar daca Houdini (1874-1926) a murit acum 86 de ani, oamenii isi mai amintesc de el atunci cand sunt intrebati de numele unui faimos magician. Putina lume stie ca Harry Houdini a fost francmason. Numele lui real era Ehrich (Eric) Weiss. Personalitatea complexa a lui Houdini avea, deci, doua aspecte: artistul Harry Houdini, stiut de toata lumea si francmasonul Houdini. Nascut la Budapesta pe 24 martie 1874, el a ajuns in America impreuna cu familia. Motivele plecarii familiei sale in America raman incerte, se banuieste ca antisemitismul a avut un ...
... rol important. Harry Houdini era un romantic ce dorea sa isi cosmetizeze inceputurile. Este clar ca de-a lungul vietii sale au existat momente in care a inventat sau a "imbunatatit" anumite evenimente pentru a-si infrumuseta imaginea personala si profesionala. Avea o continua nevoie de a da culoare faptelor pentru a-si pastra aura de mister si stralucire. Tatal lui Houdini a acceptat un post de rabin in Appleton, Wisconsin, unde a gasit o comunitate de unguri. Din nefericire insa, era foarte conservator, neputandu-se adapta ideilor liberale americane. De aceea, a fost nevoit sa plece. S-a mutat mai intai in Milwaukee si apoi la New York. Familia avea tot timpul nevoie de bani, asa ca tanarul Eric a acceptat tot felul de slujbe ciudate pentru a o ajuta. A plecat de acasala 12 ani sa-si caute norocul, dar dupa nici doi ani s-a intors la New York, unde familia lui inca mai locuia. La 17 ani a fost captivat de memoriile marelui magician francez Jean Eugene Robert-Houdin si nu este de mirare ca a fost atras in lumea stralucitoare a spoectacolului si magiei, unde a gasit faima si bani. A fost atat de impresionat de viata lui Houdin incat, atunci cand i s-a cerut un nume de scena, pur si simplu a mai adaugat un "i" la numele acestuia, devenind Houdini. Houdini si fratele lui, Theo, au creat un numar de magie pe care il interpretau prin berarii, la petreceri, in fata muzeelor si oriunde puteau obtine un angajament. Primii ani au fost dramatici. In faimosul parc de distractii din Coney Island din New York, de exemplu, lucrau pentru banuti aruncati intr-o palarie, iar la Chicago World Columbia Exposition din 1892, Harry avea 20 de show-uri zilnic, pentru 12 dolari pe saptamana. In anii de inceput, lucrand in tot felul de locuri a castigat multa experienta in show business. Houdini era mai scund decat media acelei vremi; avea cam 1,60 m, ochi albastri, par negru ondulat si o aparenta neglijenta, in ciuda faptului ca privirea lui avea o intensitate seducatoare. Extrem de puternic mental si fizic, datorita exercitiilor si modului de viata echilibrat, el si-a modelat muschi de otel si o minte capabila sa faca orice. Inzestrat cu o excelenta conditie fizica, fiind un inotator uimitor (si-a insusit o tehnica speciala de control al respiratiei sub apa), Houdini a devenit cunoscut ca un maestru al evadarilor. Este foarte dificil sa deosebim povestea de realitate in privinta prieteniei si apoi casniciei lui Houdini cu Wilhelminia Beatrice Rahner - "Bess". Se stie doar un lucru: cei doi aniversau, in fiecare an, data casatoriei: 22 iunie 1894. Oricum, casatoria celor doi a insemnat unirea a doua familii rigide, una catolica si cealalta evreiasca. Dar cei doi au invins prejudecatile. Dupa casatorie, Bess l-a inlocuit pe Theo in numerele de magie si a devenit asistenta lui Houdini. Succesul inca era un vis departe de realitate, ei continuand salucrez e in spectacole mici, in circuri si berarii etc., uneori sustinand intre 10 si 20 de show-uri pe zi. La un moment dat, in Nova Scotia in 1896, fara bani de cazare, au fost obligati sa doarma pe un hol si Houdini se gandea chiar sa renunte la spectacole. In 1895, cautand ceva diferit fata de ceilalti artisti, el s-a gandit sa provoace politistii unei sectii, sustinand ca poate scapa de catuse si din celula. In anii 1898-1899, in primul rand datorita acestor evadari spectaculoase, a inceput sa fie cunoscut si apreciat, au aparut angajamente mai bune. Astfel, dupa mai multi ani de lupta, lucrurile au inceput sa capete un contur favorabil. Cand a fost angajat de un impresar celebru pentru un turneu de vodevil a avut loc si rasturnarea de cariera. Vodevilul era cea mai populara forma de distractie, inainte de aparitia cinematografului. Pentru familia Houdini a fost ocazia de a scapa de spectacolele de o seara si de perioada burlesca. Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor, pana a ajuns unul dintre cei mai mari experti din lume in domeniu. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, avea talentul de a-si prezenta numerele de iluzionism intr-o maniera unica. Aducea carisma si magnetism spectacolelor sale, hipnotizand audienta care ajungea sa creada in miracole. Houdini isi intretinea imaginea printr-o publicitate agresiva si extravaganta. Nu sunt multi artisti care stiu sa se promoveze atat de bine cum o facea Houdini. Daca imprudenta ar fi fost o marfa, cu siguranta ar fi castigat miliarde cu ea. Francezul Robert-Houdin a scris: Un magician nu este un jongler. Este un actor care interpreteaza un rol - cel al unui vrajitor. Houdini a jucat acest rol cu un talent desavarsit. Unii au atribuit evadarile sale spectaculoase puterilor oculte, supranaturale. Chiar si o persoana respectabila precum Sir Arthur Conan Doyle, de asemenea francmason, credea ca Houdini avea puterea de a se dematerializa intr-un loc pentru a aparea intr-altul. Chiar daca obtinuse oarecare succes, aceasta nu il impiedica pe Houdini sa spere la mai mult. Asa ca, in 1900, el si Bess s-au indreptat catre Anglia, unde alti iluzionisti americani avusesera succes; a fost un gest curajos, avand in vedere ca nu aveau nici un angajament in Regat. Londra nu s-a dovedit a fi locul ideal al carierei lui. Totusi, cu perseverenta si un pic de noroc, a putut aranja o evadare din Scotland Yard si a avut o aparitie pe scena celebrului Alhambra Theater. Cu timpul, datorita publicitatii, au venit angajamente din Franta, Olanda, Germania si Rusia. El si Bess au petrecut urmatorii cinci ani bucurandu-se de succesul european. Pe masura ce faima ii crestea, Houdini depasea toate recordurile de audienta in fiecare oras, devenind cel mai bine platit artist pe continent si in insulele britanice. Succesul i-a permis sa fie foarte generos cu familiile fostilor magicieni, platindu-le adesea chiriile sau ajutandu-i cu bani. De asemenea, a sustinut spectacole de binefacere in spitale si orfelinate. Generozitatea sa era imensa, dar se manifesta discret de cele mai multe ori. Poate ca se gandea ca va avea si el nevoie de ajutor la un moment dat sau poate ca pur si simplu aplica Principiul Masonic al Iubirii Fratesti si al Milei, ori cate putin din fiecare. Familia Houdini nu a avut niciodata o casa ori un camin in acceptia clasica, petrecandu-si viata in turnee, asa ca resedintele sale erau camerele de hotel ori casele de oaspeti. Viata lor era teatrul, circul sau orice alta forma de spectacol. Cand a cumparat o casa de 26 de camere in New York, aducand-o pe mama lui acolo, Houdini nu a facut decat sa isi asigure un spatiu pentru recuzita. Oricum, statea foarte putin acasa... Anii treceau si Houdini a realizat ca nu va putea petrece tot timpul agatat de o franghie sau incercand sa se elibereze din stransoarea catuselor ori dintr-o camasa de forta. Asa ca in 1919 a debutat in cinematografie, intr-un serial unde avea un rol de catarator. A aparut si in mai multe filme artistice. Era invariabil legat, incatusat, inlantuit sau imobilizat de personaje negative; evident, Houdini reusea sa se elibereze de fiecare data, salvand de la moarte eroinele. Primul razboi mondial a pus capat aparitiilor sale europene si, intr-un acces de patriotism, in 1917 a incercat sa se inroleze dar, avand 43 de ani, a fost respins pe motiv ca era prea batran. Fara sa renunte la ideile sale, in urmatorii doi ani a sustinut spectacole in fata militarilor americani, in cantine si in cazarme, de cele mai multe ori pe propria cheltuiala, avand alaturi nume celebre precum Fra Will Rogers, Tom Mix si Jim Corbett. A fost activ si in vanzarea de actiuni Liberty, reusind astfel sa adune peste un milion de dolari. Interesant de remarcat este faptul ca, atunci cand a inceput sa ii demaste pe impostori, a realizat ca si el urmase un drum asemanator, oferind reprezentatii spiritiste la inceputurile carierei. Cu timpul a inceput sa se simta jenat de credulitatea publicului si a trecut de la spritism la numerele care implicau mecanismele de securitate. Houdini nu a fost singurul iluzionist francmason, facand parte dintr-un grup in care mai erau Harry Keller, Howard Thurston si Harry Blackstone. Initiat in Loja St. Cecile, N.Y., pe 17 iulie 1923, devenit Calfa pe 31 iulie si Maestru pe 21 august. Un an mai tarziu, a devenit membru al Consistoriului. Foarte mandru de apartenenta sa francmasonica, a dat un spectacol de binefacere la New York, unde a adunat 4.000 de spectatori; s-au strans astfel mii de dolari pentru masonii saraci. In octombrie 1926, cu cateva saptamani inainte de moartea sa prematura, a devenit Shriner in Mecca Temple din New York. Pe 22 octombrie 1926, in timpul unui spectacol la Princess Theater din Montreal, un student de colegiu a cerut permisiunea de a testa duritatea muschilor abdominali ai maestrului si l-a lovit. Acesta era un moment obisnuit al spectacolului, asa ca magicianul a ignorat durerile abdominale care l-au cuprins pentru ca nu avusese timp sa contracte muschii inainte de lovitura, continuand reprezentatia. Ajuns la Detroit a doua zi, a fost diagnosticat cu apendicita acuta, dar a insistat sa continue spectacolele. In final, cu o temperatura de 40 de grade, a fost dus la Spitalul Grace, unde i-a fost extirpat apendicele cangrenat, dar peritonita deja se instalase. In ciuda predictiilor medicale, el a mai trait inca o saptamana. In dupa-amiaza zilei de 31 octombrie 1926, de Halloween, la 52 de ani, a incetat din viata. Halloween a fost, se pare, o data cu simbolistica magica pentru caderea cortinei in cazul lui Houdini. Trupul neinsufletit a fost dus la New York. Servicul religios a avut loc in sala de festivitati a Lojii Elks, din W. 43rd Street., la care au asistat peste 2000 de persoane. Houdini a fost elogiat de rabini, apoi a avut loc o ceremonie de rupere a baghetei, oficiata de Societatea Magicienilor Americani. Au fost transmise omagii din partea Asociatiei Nationale a Artistilor de Vodevil si a Breslei Teatrelor Evreiesti. De asemenea, au fost oficiate ritualuri de Mt. Zion Congregation si de lojile Elks si St. Cecile. Inmormantarea a avut loc la cimitirul Machpelah din Brooklyn, un loc pe care Houdini insusi il alesese. Literary Digest l-a numit pe Houdini marele necromant al epocii - poate al tuturor timpurilor. Inainte de moartea sa, Houdini a spus ca ii va trimite sotiei sale un mesaj din lumea de dincolo, daca va fi posibil. Multe sedinte de spiritism au incercat sa ii aduca spiritul inapoi, dar niciuna nu a reusit. In Evul Mediu, el ar fi fost ars pe rug, ca vrajitor. La inceputul secolului 20 era cu totul altfel, o perioada in care magia atingea cote nebanuite de popularitate. Fara indoiala, Harry Houdini a stiut sa creeze valva in jurul numelui sau si a spectacolelor de iluzionism, conform personalitatii sale. Chiar si astazi, numele sau nu numai ca este rostit de multa lume, dar a intrat deja in legenda.

articole asemanatoare

comentarii

Acest articol nu are niciun comentariu

adauga comentariu